Property restitution claim: cross-appeals allowed, decision quashed and remanded for procedural violation in changing parties at appeal.

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 23 octombrie 2001 la Tribunalul Vrancea reclamantul M.I. a chemat în judecată pe pârâta SC I.V. SA Focșani și a contestat decizia nr. 3686 din 21 august 2001, considerând că decizia atacată este nelegală și netemeinică, fiind îndreptățit la restituirea în natură sau la valoarea actuală de circulație a terenului în suprafață de 1376 mp aflat în posesia pârâtei și situat în interiorul perimetrului ocupat de aceasta în Focșani.

Fiind astfel investit, Tribunalul Vrancea, prin sentința civilă nr. 209 din 20 noiembrie 2001, a admis excepțiile invocate de pârâtă și s-a constatat că aceasta nu are calitate procesuală pasivă. De asemenea, s-a constatat prematuritatea și inadmisibilitatea contestației formulată de reclamant, respingând acțiunea.

Prin decizia civilă nr. 9 A din 26 februarie 2002, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondat apelul formulat de reclamant împotriva hotărârii primei instanțe.

Prin decizia civilă nr. 2919 din 21 aprilie 2004 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, a admis recursul declarat de reclamant împotriva deciziei nr. 9 A din 26 februarie 2002 a Curții de Apel Galați pe care a casat-o și a trimis cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului.

Pentru a hotărî astfel, instanța supremă a reținut, în esență, că pârâta nu a respectat prevederile art. 23 din Legea nr. 10/2001 și nu a emis o dispoziție motivată cu privire la restituirea în natură a imobilului sau cu privire la neaprobarea ori imposibilitatea restituirii în natură a acestuia pentru motivele reglementate de Legea nr. 10/2001, considerând că și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau în această materie trimițând reclamantului o simplă adresă care purta numărul 3686 din 21 august 2001, în care îi atrăgea atenția că s-a adresat greșit unității deținătoare.

Modalitatea de a se pronunța asupra notificării ce i-a fost adresată în modul arătat nu se justifică și constituie o neîndeplinire a obligațiilor ce îi reveneau în situația în care deținea imobilul în litigiu chiar dacă a dobândit, așa cum susține, proprietatea acestuia ca efect al procesului de privatizare.

Aceste aspecte nu au fost avute în vedere de cele două instanțe.

Referitor la prematuritatea contestației formulată de reclamant s-a reținut că și această excepție a fost rezolvată în mod greșit de către instanțe întrucât absența răspunsului persoanei juridice deținătoare a imobilului în condițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001 are valoarea unui refuz de restituire, iar acest refuz, câtă vreme nu este motivat și întemeiat pe situațiile prevăzute permise de legiuitor, trebuie cenzurat de către tribunal în condițiile procedurii speciale a Legii nr. 10/2001.

Fiind astfel investită cu rejudecarea apelului, ca efect al casării cu trimitere, Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă nr. 1509 A din 6 decembrie 2004, a admis apelul reclamantului și a anulat sentința civilă nr. 209 din 20 noiembrie 2001 a Tribunalului Vrancea și a fixat termen la data de 24 ianuarie 2005 pentru evocarea fondului.

Prin încheierea de la data de 24 ianuarie 2005 (fila 26 dosar nr. 3540/2004) Curtea de Apel Galați, a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a A.V.A.S.

Prin întâmpinarea depusă la 25 martie 2005, A.V.A.S. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

Rejudecând, Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă nr. 894 A din 20 decembrie 2005, a respins ca nefondată excepția privind lipsa calității procesuale pasive invocată de A.V.A.S. București și în consecință:

A admis contestația formulată de reclamantul M.I. în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. București și a obligat-o pe aceasta la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 1376 mp situată în Focșani, județul Vrancea.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că pârâta A.V.A.S. are calitate procesuală pasivă în condițiile în care imobilul a fost preluat cu titlu, fiind evidențiat în patrimoniul pârâtei SC I.V. SA Focșani, așa încât, reclamantul în calitate de persoană îndreptățită trebuie să se adreseze instituției publice implicate în privatizare. Reclamantul a făcut această dovadă cu notificarea adresată A.V.A.S. la data de 31 ianuarie 2002 prin care a solicitat măsuri reparatorii în echivalent sub formă de despăgubiri bănești întrucât restituirea imobilului (clădire și teren) nu este posibilă.

Instanța de apel a apreciat că în speță sunt incidente prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001, modificată și completată prin Legea nr. 247/2005 conform cărora pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate.

Instanța a mai reținut că pârâta A.V.A.S. București trebuie obligată la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul în discuție (teren și construcție demolată) și că, deși pârâta SC I.V. SA Focșani are calitate procesuală pasivă, aceasta nu poate fi obligată la măsuri reparatorii în raport de prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată.

Instanța de apel a apreciat ca nefondată acțiunea față de pârâta SC I.V. SA Focșani deoarece la momentul formulării notificării aceasta era privatizată conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 31 iulie 1992 și care la art. 6 precizează că vânzătorul, în speță A.V.A.S. București, garantează pe cumpărător (pârâta) împotriva oricăror pretenții ale unor eventuali proprietari expropriați anterior, obligându-se să acopere orice răspundere a acestora decurgând din asemenea eventuale pretenții.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, au declarat recurs pârâta A.V.A.S. și reclamantul M.I.

I. Prin recursul declarat, A.V.A.S., invocă motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Susține, în esență, că hotărârea atacată este nelegală în condițiile în care a fost introdusă în proces după casarea cu trimitere prin decizia civilă nr. 2919 din 21 aprilie 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, decizie obligatorie pentru instanța de apel conform art. 315 C. proc. civ.

II. Prin recursul declarat, reclamantul M.I. invocă prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând, în esență, că instanța de apel nu putea concluziona că terenul în litigiu este în întregime ocupat, câtă vreme expertiza efectuată în cauză a arătat că nu se poate răspunde la obiective întrucât nu i s-a permis expertului accesul la acest teren, expertul precizând totuși că „aparent, o porțiune de teren este liberă” ....

A mai susținut că instanța de apel a acordat măsuri reparatorii prin echivalent cu privire la teren, omițând a se pronunța și cu privire la construcția demolată a cărei valoare a fost stabilită la 6738 dolari SUA. Aceeași omisiune a instanței există și cu privire la daunele moratorii solicitate și la cheltuielile de judecată.

I. Referitor la recursul declarat de A.V.A.S., se privește ca fiind fondat pentru considerentele ce succed:

Conform art. 294 alin. (1) C. proc. civ. „în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi” ....

Apelul a fost reglementat de legiuitor ca o cale de atac îndreptată împotriva unei hotărâri nedefinitive, el fiind un mijloc procedural de continuare a procesului al cărui cadru, sub aspectul obiectului și al părților, a fost stabilit înaintea primei instanțe. Principiul este că efectul devolutiv al apelului vizează numai ceea ce s-a judecat de către prima instanță, neputându-se lărgi cadrul judecății stabilit în fața primei instanțe, nefiind posibil să se modifice elementele de la prima instanță și nici să se formuleze cereri noi.

În speță, introducerea în cauză în calitate de pârâtă a A.V.A.S. dispusă de instanța de apel prin încheierea de la 24 ianuarie 2005 (fila 26 dosar 3540/2004), reprezintă schimbarea calității părților, schimbare ce nu este permisă de dispozițiile legale citate.

Cum controlul judiciar nu poate privi decât ceea ce s-a dezbătut și soluționat în fața primei instanțe și cum în fața primei instanțe A.V.A.S. nu a avut calitatea de pârâtă, se constată că introducerea în cauză a acesteia de către instanța de apel s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute de art. 294 alin. (1) C. proc. civ.

De aceea, constatându-se nelegalitatea hotărârii atacate recursul declarat de A.V.A.S. se privește ca fiind fondat și urmează a fi admis, cu consecința casării hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel unde judecata va avea loc în contradictoriu cu pârâta inițială.

Pentru asigurarea unei judecăți unitare, se impune admiterea și a recursului declarat de reclamantul M.I., instanța de trimitere urmând a avea în vedere criticile formulate de acesta ca apărări de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite ambele recursuri declarate de recurentul-reclamantul M.I. și recurenta-pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 894/A din 20 decembrie 2005 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2007.