Restitution by equivalent for property sold to third parties: start of the 60-day response period for administrative authorities under Law No. 10/2001
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the Municipality of Bucharest's appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal’s judgment that ordered the municipality to issue an administrative disposal for restitution by equivalent value regarding specific apartment spaces not returned in kind. The dispute arose from a restitutive action under Law No. 10/2001, where the claimants had previously received partial restitution in nature but sought compensatory measures for units that had been sold to third parties under the 1995 restitution law; the municipality appealed arguing the 60-day statutory deadline for responding to the claimants' 2004 and 2005 requests had not yet expired due to pending document analysis. The Court held that under Article 25(1) of Law No. 10/2001, the mandatory 60-day period begins from the filing of the request or notification, and since the municipality failed to respond within this timeframe, it could be judicially compelled to comply with the legal obligation to provide restitution by equivalent.
Legislator headnote
AI generatedart. 23 din Legea nr. 10/2001, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, art. 25 din Legea nr. 10/2001, art. 22 din Legea nr. 10/2001, art. 312 C. proc. civ; Restitution by equivalent for property sold to third parties: start of the 60-day response period for administrative authorities under Law No. 10/2001: Recurentul mai precizează că reclamantele nu au arătat care este data depunerii ultimului înscris și nici nu au făcut dovada existenței unei astfel de precizări, termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001 curgând de la acel moment, astfel încât obligația de a emite dispoziția de restituire este prematură.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1264 din 5 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, s-a admis acțiunea reclamantelor R.E.M. și D.A.I. formulată în contradictoriu cu pârâtul municipiul București prin primarul general.
Pârâtul a fost obligat să emită o dispoziție de restituire prin echivalent pentru ap. nr. 2, o cameră la mansardă și o boxă la subsol cu terenul aferent din imobilul situat în București.
Instanța de fond a reținut că pârâtul avea obligația de a răspunde solicitării reclamantelor în termen de 60 de zile, însă nu s-a conformat acestei dispoziții legale.
Apelul declarat de pârât împotriva sentinței, a fost respins, prin decizia civilă nr. 51 A din 28 februarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
S-a reținut că, reclamantelor li s-a restituit în natură, în baza Legii nr. 10/2001, imobilul ce a constituit obiectul notificării, mai puțin spațiile aferente ap. 2 care fuseseră înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995.
Pârâtul avea obligația legală de a răspunde cererilor reclamantelor, adresate la 9 septembrie 2004 și 20 iunie 2005, de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru spațiile respective.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul municipiul București prin primarul general.
În motivarea recursului se arată nu s-a refuzat soluționarea cererii depuse de reclamante, aceasta urmând a fi soluționată în momentul în care se va ajunge la analiza și studiul dosarului respectiv.
Recurentul mai precizează că reclamantele nu au arătat care este data depunerii ultimului înscris și nici nu au făcut dovada existenței unei astfel de precizări, termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001 curgând de la acel moment, astfel încât obligația de a emite dispoziția de restituire este prematură.
Analizând motivele de recurs, ce pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se constată următoarele.
Prin dispoziția nr. 358 din 17 iunie 2002 emisă de Primăria municipiului București, s-a dispus restituirea în natură a imobilului situat în București, mai puțin ap. 2, et. 1, o cameră la mansardă și o boxă la subsol, întrucât acestea au fost vândute în baza Legii nr. 112/1995.
Ulterior, prin cererile depuse la 9 septembrie 2004 și 20 iunie 2005, reclamantele intimate au solicitat emiterea unei dispoziții pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru spațiile nerestituite în natură.
Pârâtul avea obligația de a răspunde la cererile reclamantelor în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Cum nu s-a conformat acestei obligații legale, pârâtul poate fi obligat de instanța judecătorească să se conformeze dispozițiilor legale.
Din interpretarea art. 25 din Legea nr. 10/2001 și coroborarea acestuia cu art. 22 din Legea nr. 10/2001 se deduce că distincția legată de momentul de la care începe să curgă termenul de 60 de zile, după cum actele doveditoare au fost depuse odată cu notificarea sau de la depunerea acestora, prevăzută de vechiul art. 23 alin. (1) nu mai operează de vreme ce art. 22 din lege statuează explicit că actele doveditoare pot fi depuse până la soluționarea notificării, lăsând astfel să se înțeleagă că, termenul de 60 de zile, este imperativ și curge întotdeauna de la depunerea notificării, respectiv a cererii.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 C. proc. civ. recursul este nefondat și va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul municipiul București prin Primar General împotriva deciziei nr. 51 A din 28 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2007.