EU citizenship free movement restrictions require proof of public order threat, not merely border readmission
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the General Directorate of Passports, confirming the lower courts' decisions that rejected the request to restrict a citizen’s right to free movement in EU member states. The dispute arose after the authorities sought a three-year restriction on the individual's movement based solely on his readmission from a third EU state under a bilateral agreement, while the respondent argued he had not committed any criminal or public-order offenses. Relying on Article 27(1) and (2) of Directive 2004/38/CE, the court held that post-EU accession measures must comply with community law, which permits restrictions only based on conduct constituting a real, present, and sufficiently serious threat to public order, safety, or health; consequently, the mere fact of readmission was deemed an insufficient legal basis, placing the burden of proof on the petitioner to demonstrate specific justifying conduct, which they failed to discharge.
Legislator headnote
AI generatedart. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, art. 25 din Constituția, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 1169 C. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; EU citizenship free movement restrictions require proof of public order threat, not merely border readmission: The dispute arose after the authorities sought a three-year restriction on the individual's movement based solely on his readmission from a third EU state under a bilateral agreement, while the respondent argued he had not committed any criminal or public-order offenses. Relying on Article 27(1) and (2) of Directive 2004/38/CE, the court held that post-EU accession measures must comply with community law, which permits restrictions only based on conduct constituting a real, present, and sufficiently serious threat to public order, safety, or health; consequently, the mere fact of readmission was deemed an insufficient legal basis, placing the burden of proof on the petitioner to demonstrate specific justifying conduct, which they failed to discharge.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision cited to support the decision to dismiss the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Direcția Generală de Pașapoarte a cerut la data de 29 noiembrie 2006 restrângerea exercitării pe timp de până la 3 ani de către C.A. a dreptului său la libera circulație în statele membre ale Uniunii Europene, cu motivarea că pârâtul a fost returnat din Franța la data de 17 august 2006 în baza acordului de readmisie încheiat de România cu această țară.
Instanța sesizată, Tribunalul Bihor, secția civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 98/C din 29 ianuarie 2007, prin care a respins ca nefondată cererea de mai sus.
Apelul declarat de către Direcția Generală de Pașapoarte a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 86/2007-A din 11 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă.
În esență, instanțele au reținut că Direcția Generală de Pașapoarte nu a făcut dovada că pârâtul a săvârșit una din faptele care justifică limitarea dreptului, anume încălcarea ordinii publice, securității publice sau sănătății publice ale statului din care a fost returnat.
Direcția Generală de Pașapoarte a declarat recurs solicitând casarea hotărârilor și pe fond admiterea cererii sale.
Dezvoltând în fapt recursul, Direcția Generală de Pașapoarte a susținut că autoritățile române nu au competența de a cerceta și a se pronunța asupra legalității și temeiniciei actului de returnare săvârșit de autoritățile străine, ci numai de a lua act de această măsură, care constituie condiție suficientă pentru a se dispune restrângerea exercitării dreptului la libera circulație, așa cum este reglementată prin art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, act normativ aflat în concordanță cu dispozițiile art. 25 din Constituția României.
Recursul astfel motivat corespunde cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și nu este fondat.
Ulterior datei de 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, măsura restrângerii temporare a exercitării dreptului unui cetățean român la libera circulație în statele membre ale Uniunii Europene poate fi dispusă în baza legislației naționale care o reglementează [art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005] numai în concordanță deplină cu legislația comunitară.
Or, potrivit art. 27 alin. (1) și (2) din Directiva nr. 2004/38/CE din 29 aprilie 2004 a Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene, statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motiv de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, iar măsura restrângerii nu poate fi întemeiată decât pe conduita persoanei în cauză, care trebuie să constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății.
Așadar, contrar susținerilor recurentei, simpla returnare a cetățeanului român dintr-un stat membru al Uniunii Europene, nu constituie temei suficient pentru luarea măsurii prevăzută de art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005.
Dimpotrivă, recurenta avea obligația rezultată din prevederile art. 1169 C. civ. și din prevederile mai sus arătatei norme comunitare de a face dovada că măsura cerută este consecința unei fapte care o justifică și care a fost săvârșită de pârât.
În consecință, recursul va fi respins potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 86/2007-A din 11 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2007.