Commutation of expropriated agricultural property: Reversal of lower court annulment upheld as appeal dismissed for failure to prove surviving movable assets and non-compliance with procedural requirements

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2918 din 18 decembrie 2006, Tribunalul Sălaj a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta P.E. împotriva pârâtului primarul comunei Cuzăplac, a fost anulată dispoziția nr. 130 din 30 august 2006 emisă de primar, care a fost obligat la acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilele cuprinse în inventarul Direcției Gospodăriilor Agricole de Stat, respectiv casă de administrație, locuință pentru lucrători, grajd pentru animale mari, cocină pentru porci, cotețe pentru păsări, magazie pentru cereale, pătul porumb, remize mașini, cuptor uscat fructe.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanta a dovedit dreptul de proprietate asupra bunurilor preluate abuziv prin scriptul de la fila 6, potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001 și, astfel, se constată că este întemeiată plângerea acesteia privind anularea dispoziției emise de primar.

S-a mai reținut că P.E. a solicitat și obligarea la plata unor despăgubiri bănești în cuantum de 2.019.777.780 lei, justificând evaluarea prin expertiza efectuată într-un alt dosar.

Dar, a reținut instanța de fond, expertiza de care se prevalează reclamanta poate constitui doar un indiciu pentru efectuarea unei lucrări de specialitate în condițiile reglementate de legea specială.

Reclamanta a declarat apel împotriva acestei sentințe.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, prin decizia nr. 79/A/2007 din 15 martie 2007, a admis în parte apelul reclamantei și a schimbat în parte sentința, în sensul că a obligat pârâtul primarul comunei Cuzăplac să-i plătească acesteia suma de 2000 lei cheltuieli de judecată, păstrând restul dispozițiilor sentinței, menținând, practic, hotărârea instanței de fond.

Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei decizii invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În esență, reclamanta a solicitat prin recursul declarat, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și a obligării la măsuri reparatorii și pentru utilajele și instalațiile preluate în mod abuziv de la antecesorul ei, enunțate în inventarul realizat în 1949, toate la suma actualizată de 2.019.777.780 lei, plata echivalentului valoric al acestei sume.

Recursul va fi respins ca nefondat pentru argumentele următoare:

Instanța de apel a pornit în mod corect de la premisa că prin expropriere, în anul 1949 au fost preluate de la antecesorul reclamantei mai multe bunuri imobile și mobile, identificate și descrise în inventarul de la filele 4-5 din dosarul de fond, printre care și utilaje constând în pluguri, tăvălugi, batoze, elevator, bascule, sănii, șei, putinee.

S-a reținut că în mod corect prima instanță a dispus exclusiv asupra acordării măsurilor reparatorii cuvenite pentru imobilele cu destinație construcție, demolate, având în vedere că solicitarea reclamantei nu întrunește cerințele impuse de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată.

Deși notificarea nr. 306/2001 formulată de reclamantă viza și utilajele și instalațiile preluate abuziv în 1949, evaluate la 77.100.000 lei (prin expertiza extrajudiciară menționată), acțiunea introdusă în instanță la 17 octombrie 2006 nu are ca obiect și acordarea măsurilor reparatorii pentru aceste utilaje.

Or, acțiunea referindu-se doar la imobilele cu destinație de construcție, în prezent demolate, în acest limite a fost fixat cadrul procesual dedus judecății.

Chiar dacă reclamanta a formulat o „precizare” prin care a cerut și măsuri reparatorii pentru utilajele și instalațiile preluate de stat, aceasta nu a fost depusă procedural, nu a fost pusă în dezbaterea părților, fiind introdusă înaintea ultimului termen de judecată la fond, din 18 decembrie 2006.

De altfel, cererea este și nefondată, având în vedere că singura probă administrată de reclamantă este inventarul din anul 1949 care identifică aceste utilaje și instalații, ori, pentru a se putea acorda măsuri reparatorii, art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 impune condiția ca acestea să existe fizic la unitatea notificată, să fie identice cu cele preluate odată cu imobilul.

Așa cum corect s-a reținut de ambele instanțe, reclamanta nu a demonstrat că aceste utilaje ar exista încă în patrimoniul unității deținătoare.

Critica referitoare la neindividualizarea măsurilor reparatorii, prin stabilirea valorii actualizate a bunurilor pretinse, la suma de 2.019.777.780 lei, este, de asemenea, nefondată, având în vedere că reclamanta se prevalează de o expertiză extrajudiciară, iar în fața instanței de fond ea nu a solicitat efectuarea unei lucrări de specialitate.

În același timp, trebuie subliniat și faptul că la data soluționării notificării, 30 august 2006, era în vigoare Legea nr. 10/2001 în forma în care a fost modificată prin Legea nr. 2472005, unitatea deținătoare ori instanța de judecată nemaifiind abilitate să evalueze și să cuantifice măsurile reparatorii, deoarece acordarea despăgubirilor va avea loc în condițiile legii speciale, procedură strict reglementată de lege.

Față de cele de mai sus exprimate, recursul apare ca nefondat și va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de P.E. împotriva deciziei nr. 79/A/2007 din 15 martie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2007.