Passport Office’s appeal fails: restriction on Romanian citizen’s EU free movement rejected for lack of proven security threat
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Civil Section I) dismissed as unfounded the appeal filed by the Passport Directorate General, thereby upholding the lower courts' decisions and confirming that the request to restrict a Romanian citizen's right to free movement in France for up to 3 years was rejected as baseless. The dispute arose from an action by the Passport Directorate General seeking to restrict the respondent's free movement in France for up to three years, following his return to Romania on 12 December 2006 via a readmission agreement, after having worked in France without legal formalities; the action was dismissed by the Tribunal and the Court of Appeal, prompting the current appeal. The Court held that under Article 38 of Law No. 248/2005, read together with Article 2 paragraph 2 of Protocol 4 to the European Convention on Human Rights and Directive 2004/38/EC, restriction of free movement is permissible only under specific conditions and for defined categories of persons, requiring proof of a real, present, and sufficiently serious threat to a fundamental interest of society or evidence that the individual's activity gravely harms Romania's interests or bilateral relations. Since the record contained no such evidence—only the fact of the return due to unauthorized work—the Court concluded that the lower courts correctly applied the law in denying the restriction measure, making the decision final and irrevocable.
Legislator headnote
AI generatedart. 39 din Legea nr. 248/2005, art. 38 din Legea nr. 248/2005; Passport Office’s appeal fails: restriction on Romanian citizen’s EU free movement rejected for lack of proven security threat: Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Administrației și Internelor susținând, în esență, că decizia a fost dată cu aplicarea greșită a legii deoarece, în temeiul art. 38 și art. 39 din Legea nr. 248/2005, acțiunea trebuia admisă așa cum a fost formulată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat, prin acțiunea înregistrată la data de 9 februarie 2007, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Franța, pentru o perioadă de cel mult 3 ani, pârâtului J.C., returnat din această țară, la data de 12 decembrie 2006, în baza acordului de readmisie încheiat cu România.
Prin sentința nr. 360 din 20 februarie 2007, pronunțată la Tribunalul Suceava, secția civilă, a fost respinsă acțiunea, ca nefondată.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței Tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 125 din 4 aprilie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția civilă.
Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Administrației și Internelor susținând, în esență, că decizia a fost dată cu aplicarea greșită a legii deoarece, în temeiul art. 38 și art. 39 din Legea nr. 248/2005, acțiunea trebuia admisă așa cum a fost formulată.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Prin Legea nr. 248/2005 a fost reglementat regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate. Potrivit art. 38 din această lege, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani numai în condițiile și cu privire la următoarele categorii de persoane:
a) cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat;
b) cu privire la persoana a cărei prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar urma să o desfășoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat.
Rezultă, din dispoziția legală enunțată, că instanța poate dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație numai în condițiile și cu privire la persoanele amintite, în funcție de împrejurările de fapt ale fiecărei pricini.
Aplicarea prevederilor art. 38 din Legea nr. 248/2005 trebuie făcută prin coroborare cu dispozițiile art. 2 pct. 2 din Protocolul 4 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cu cele din Directiva Parlamentului și Consiliului Europei nr. 2004/38 din 29 aprilie 2004.
Potrivit acestor reglementări, orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, iar condițiile de restrângere a dreptului fundamental privind libertatea de circulație se referă la asigurarea securității naționale, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea libertăților altora.
Pentru aplicarea unor măsuri de restrângere a dreptului fundamental la libera circulație ori chiar de expulzare dintr-un stat membru al Uniunii Europene este necesar ca statul respectiv să respecte principiul proporționalității întemeiat pe comportamentul individual al persoanei în cauză care trebuie să reprezinte o amenințare reală, actuală și suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.
Din actele dosarului rezultă doar că pârâtul a fost returnat, la data de 12 decembrie 2006, din Franța, unde a muncit fără forme legale.
Nu a fost depusă la dosar nici o dovadă că pârâtul prin activitatea pe care a desfășurat-o sau urma să o desfășoare în străinătate, ar fi adus atingere gravă intereselor României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și statul din care a fost returnată.
Nu s-a dovedit nici că pârâtul, prin comportamentul individual, ar fi reprezentat o amenințare reală, actuală și suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.
În raport cu înscrisurile existente în dosar, instanța de apel, a aplicat corect prevederile Legii nr. 248/2005 atunci când a confirmat sentința primei instanțe prin care a fost respinsă cererea de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulație.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 125 din 4 aprilie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2007.