Restriction of free circulation abroad: insufficiency of illegal stay to meet proportionality and national interest thresholds under Law 248/2005
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the defendant's appeal and quashed the appellate decision, leaving the first-instance judgment in force, which had dismissed the plaintiff's claim to restrict the defendant's free movement in Spain. The dispute arose from an action brought by the General Directorate of Passports to restrict the defendant's right to free circulation abroad for a period of six months, based on the defendant's return from Spain in 2006 for illegal stay. The court held that the restriction was unlawful because the applicant failed to prove that the defendant's presence or activities gravely harmed Romania's interests or bilateral relations, nor did they demonstrate that the defendant posed a real, present, and sufficiently serious threat to a fundamental societal interest. Applying Article 38 of Law No. 248/2005 in conjunction with Article 2(2) of Protocol No. 4 to the European Convention on Human Rights and Directive 2004/38/EC, the court emphasized the requirement of proportionality, finding that mere illegal stay without further aggravating circumstances did not meet the threshold for restricting the fundamental right to leave a country.
Legislator headnote
AI generatedart. 38 din Legea nr. 248/2005, art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ; Restriction of free circulation abroad: insufficiency of illegal stay to meet proportionality and national interest thresholds under Law 248/2005: The dispute arose from an action brought by the General Directorate of Passports to restrict the defendant's right to free circulation abroad for a period of six months, based on the defendant's return from Spain in 2006 for illegal stay. The court held that the restriction was unlawful because the applicant failed to prove that the defendant's presence or activities gravely harmed Romania's interests or bilateral relations, nor did they demonstrate that the defendant posed a real, present, and sufficiently serious threat to a fundamental societal interest. Applying Article 38 of Law No. 248/2005 in conjunction with Article 2(2) of Protocol No. 4 to the European Convention on Human Rights and Directive 2004/38/EC, the court emphasized the requirement of proportionality, finding that mere illegal stay without further aggravating circumstances did not meet the threshold for restricting the fundamental right to leave a country.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive context to define the grounds for the appeal against the appellate decision that was quashed.
Full text
Deliberând asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința nr. 98 din 5 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt, secția civilă, a fost admisă acțiunea formulată de Direcția Generală de Pașapoarte și a fost dispusă restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Spania, până la data pronunțată în sentință, în privința pârâtei D.A.M.
Apelul declarat de reclamantă a fost admis, prin decizia nr. 537 din 25 aprilie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, și a fost schimbată, în parte, sentința Tribunalului, în sensul că a fost dispusă restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a pârâtei, pe teritoriul Spaniei, pe o perioadă de 6 luni, începând cu data pronunțării deciziei.
Împotriva susmenționatei decizii a declarat recurs pârâta, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și susținând, în esență că a muncit în Spania și nu a comis fapte de natură a atrage restrângerea exercitării dreptului său la liberă circulație în străinătate.
Recursul este fondat.
Prin Legea nr. 248/2005 a fost reglementat regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate. Potrivit art. 38 din această lege, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani numai în condițiile și cu privire la următoarele categorii de persoane:
a) cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat;
b) cu privire la persoana a cărei prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar urma să o desfășoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat.
Rezultă, din dispoziția legală enunțată, că instanța poate dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație numai în condițiile și cu privire la persoanele amintite, în funcție de împrejurările de fapt ale fiecărei pricini.
Aplicarea prevederilor art. 38 din Legea nr. 248/2005 trebuie făcută prin coroborare cu dispozițiile art. 2 pct. 2 din Protocolul 4 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cu cele din Directiva Parlamentului și Consiliului Europei nr. 2004/38 din 29 aprilie 2004.
Potrivit acestor reglementări, orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, iar condițiile de restrângere a dreptului fundamental privind libertatea de circulație se referă la asigurarea securității naționale, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea libertăților altora.
Pentru aplicarea unor măsuri de restrângere a dreptului fundamental la libera circulație ori chiar de expulzare dintr-un stat membru al Uniunii Europene este necesar ca statul respectiv să respecte principiul proporționalității întemeiat pe comportamentul individual al persoanei în cauză care trebuie să reprezinte o amenințare reală, actuală și suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.
Din actele dosarului rezultă doar că pârâta a fost returnată, la data de 5 iulie 2006, din Spania, pentru ședere ilegală.
Nu a fost depusă la dosar nici o dovadă că pârâta prin activitatea pe care a desfășurat-o sau urma să o desfășoare în străinătate, ar fi adus atingere gravă intereselor României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și statul din care a fost returnată.
Nu s-a dovedit nici că pârâta, prin comportamentul individual, ar fi reprezentat o amenințare reală, actuală și suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.
În raport cu înscrisurile existente în dosar, instanța de apel, a aplicat greșit prevederile Legii nr. 248/2005 situație în care, recursul urmează a fi admis, a fi casată decizia atacată și a fi respins apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței Tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta D.A.M. împotriva deciziei nr. 537 din 25 aprilie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, pe care o casează.
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva sentinței nr. 98 din 5 februarie 2007 a Tribunalului Olt, secția civilă, pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2007.