Reparations claim: inadmissibility of annulment appeal after full cassation and failure to invoke public order exceptions in appeal stage
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the extraordinary appeal for annulment filed by a state-owned enterprise against a prior decision that had fully cassated the lower court rulings and granted the individual appellant's claim for reparations, ordering the appellant to pay 1,500 lei in court costs to the respondent. The dispute concerned an application for reparations for an expropriated property, where the appellant argued that the appellate court failed to examine public order motives and lacked territorial jurisdiction due to the incorrect identification of the state entity involved. The court held the annulment action inadmissible because the statutory precondition under Article 318 of the Civil Procedure Code required the cassation appeal to be only partially admitted, whereas in this case the appeal was fully admitted resulting in total cassation; furthermore, the omission of public order defenses was not a valid ground for annulment as such defenses were discretionary for the appellate court under Article 306(2) and the appellant had not raised procedural exceptions during the appeal stage.
Legislator headnote
AI generatedart. 256 C. proc. civ, art. 318 C. proc. civ, art. 306 alin. (2) C. proc. civ, art. 274 C. proc. civ; Reparations claim: inadmissibility of annulment appeal after full cassation and failure to invoke public order exceptions in appeal stage: În condițiile art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând, asupra contestației în anulare, în condițiile art. 256 C. proc. civ., a reținut următoarele:
În motivarea contestației în anulare s-a arătat că instanța de recurs a omis să examineze motive de ordine publică pe care trebuia să le invoce din oficiu sau să cerceteze un motiv de casare de ordine publică invocat oral de intimat.
Sucursala H. Curtea de Argeș nu are calitate de parte în cauza dedusă judecății, entitatea deținătoare fiind SC H. SA cu sediul în București, sector 2. în aceste condiții, instanțele de fond care au judecat cauza nu aveau competența teritorială.
Deși hotărârile date la fond și în apel au fost casate, nu s-a examinat un motiv de casare totală care determină casarea cu trimitere spre judecare la instanțele competente teritorial.
Instanța de recurs a greșit când a constatat că există notificare pentru că notificarea formulată de intimat a fost depusă la Primăria Rucăr iar aceasta nu a comunicat-o contestatoarei.
În drept, contestația a fost întemeiată pe prevederile art. 318 C. proc. civ.
În dovedirea contestației în anulare au fost depuse, în copie, adrese, adeverință.
Prin întâmpinare, intimatul D.N. a solicitat respingerea contestației în anulare, arătând că este îndreptățit să primească imobilul pentru care a formulat notificare.
Analizând contestația în anulare, în raport de motivele de fapt și de drept invocate, Înalta Curte a apreciat că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac și, drept urmare, poate să fie exercitată numai pentru motivele și în condițiile anume stabilite de lege.
În condițiile art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Prin decizia împotriva căreia s-a exercitat contestația în anulare a fost admis recursul declarat de D.N. iar decizia dată în apel, ca de altfel și sentința, au fost casate în întregime. Evocând fondul, instanța de recurs a admis în parte cererea de chemare în judecată și a constatat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul preluat de stat.
În aceste condiții, cerința de admisibilitate a contestației în anulare, privitoare la soluția dată recursului, nu este îndeplinită de vreme ce prin decizia atacată recursul a fost admis iar casarea a fost totală. împrejurarea că cererea introductivă de instanță este cea care a fost admisă în parte nu este de natură să atragă admisibilitatea contestației în anulare, întrucât textul este cât se poate de clar: recursul trebuie să fie admis în parte, ceea ce înseamnă că sunt socotite întemeiate numai o parte din criticile formulate în recurs.
Pe de altă parte, dacă instanța de recurs nu a invocat din oficiu motive de ordine publică, așa cum se invocă de SC H. SA, sucursala H. Curtea de Argeș, nu se deschide calea contestației în anulare întrucât, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., instanța de recurs „poate", nu este obligată, să invoce astfel de motive. Contestația în anulare specială are în vedere motivele invocate de parte. Or, prin întâmpinarea depusă în etapa recursului actuala contestatoare a formulat numai apărări asupra fondului, neinvocând nicio excepție procesuală.
Având în vedere cele mai sus arătate, contestația în anulare va fi respinsă.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., contestatoarea va fi obligată la cheltuieli de judecată către intimatul D.N.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare declarată de SC H. SA, sucursala H. Curtea de Argeș, împotriva deciziei nr. 6216 din 23 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.
Obligă pe contestatoare la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimatul D.N.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 septembrie 2007.