Expropriated land restitution claim barred by prohibition against repeated exercise of the appeal remedy
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s recuse as unfounded, upholding the Court of Appeal’s prior decision that had rejected a second appeal as inadmissible; consequently, the lower court’s initial dismissal of the plaintiff’s contestation regarding the restitution of expropriated land remains in force. The dispute concerned a property claim where the appellant sought restitution of land expropriated under Decree No. 422/1960, alleging he was the successor to the original owner, but had failed to prove his heirship status. The decisive legal basis was Article 282(1) of the Code of Civil Procedure, which permits only a single appeal against a judgment rendered by the court of first instance, thereby rendering the repeated exercise of the same legal remedy inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 282 alin. (1) C. proc. civ; Expropriated land restitution claim barred by prohibition against repeated exercise of the appeal remedy: Potrivit art. 282 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile date în primă instanță de tribunal, sunt supuse apelului la curtea de apel. Textul prevede deci posibilitatea atacării cu apel a unei hotărâri dată de o instanță de fond, fiind exclusă exercitarea în mod repetat a aceleiași căi de atac.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 13 din 17 ianuarie 2003 a Tribunalului Buzău a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de R.G. împotriva deciziei nr. 12 din 19 octombrie 2001, emisă de SC R. SA Buzău, prin care i-a fost respinsă notificarea referitoare la restituirea terenului în suprafață de 2830 mp, pe care a fost construită în anul 1960 Fabrica de Mase Plastice, după demolarea casei părintești.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în esență că terenul în litigiu a aparținut lui I.I., fiind preluat de stat cu titlu valabil, în baza Decretului nr. 422/1960 și cu plata despăgubirilor corespunzătoare.
S-a constatat că cel în cauză nu este succesorul proprietarului expropriat, tatăl acestuia fiind R.I.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 111 din 15 mai 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.
S-a reținut de asemenea că cel în cauză nu a făcut dovada că este moștenitorul persoanei expropriate.
La 5 decembrie 2006 R.G. a declarat un nou apel împotriva sentinței civile nr. 13 din 17 ianuarie 2003 a Tribunalului București.
Prin decizia nr. 37 din 25 ianuarie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, a fost respins apelul ca inadmisibil, avându-se în vedere că cel în cauză exercitase această cale de atac, ce fusese respinsă anterior.
Împotriva acestei decizii, de respingere a apelului ca inadmisibil, reclamantul a declarat recursul de față: în motivarea căruia a arătat că cere să fie despăgubit pentru terenul expropriat, întrucât este în vârstă și bolnav și deși a edificat o casă pe terenul dat de SC R. SA, după 16 ani locuința i-a fost demolată de Primăria orașului Buzău.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins ca atare.
Așa cum rezultă și din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, recursul de față este îndreptat împotriva deciziei dată de Curtea de Apel Ploiești, învestită pentru a doua oară cu judecarea apelului.
Potrivit art. 282 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile date în primă instanță de tribunal, sunt supuse apelului la curtea de apel. Textul prevede deci posibilitatea atacării cu apel a unei hotărâri dată de o instanță de fond, fiind exclusă exercitarea în mod repetat a aceleiași căi de atac.
În aceste condiții, rezultă că în mod judicios a fost soluționat cel de al doilea apel declarat în cauză, fiind respins ca inadmisibil, astfel că recursul de față este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul R.G. împotriva deciziei nr. 37 din 25 ianuarie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 iunie 2007.