Limits on appellate remand for generic entitlement findings in post-socialist property restitution compensation disputes

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin notificarea formulată la 5 octombrie 2001, P.T.V. a cerut Primăriei municipiului Pitești, în baza Legii nr. 10/2001, restituirea în natură sau acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul-construcții și teren în suprafață de 1266 mp, situat în Pitești, fostă proprietate a autoarei R.L., decedată la 1 septembrie 1983.

Prin dispoziția nr. 2108 din 7 iunie 2006, primarul municipiului Pitești, a respins notificarea pe considerentul că persoana ce se pretinde îndreptățită nu a depus actele doveditoare solicitate de Comisia pentru analiza cererilor formulate în baza Legii nr. 10/2001.

La 5 iulie 2004, P.T.V. a contestat această dispoziție, solicitând instanței să dispună restituirea în natură a terenului neafectat de detalii de sistematizare iar pentru construcția demolată și terenul ocupat, acordarea despăgubirilor bănești.

Investit cu soluționarea litigiului, Tribunalul Argeș, secția civilă, prin sentința nr. 71 din 8 iunie 2005, a admis contestația și anulând dispoziția atacată a constatat că reclamantul este îndreptățit să primească despăgubiri pentru imobilul situat în Pitești, județul Argeș.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în esență că imobilul a aparținut L.R., autoarea contestatorului și a fost preluat abuziv, fără titlu, de către stat, fiind în prezent afectat unor detalii de sistematizare, care fac imposibilă restituirea în natură.

Cât privește cuantumul despăgubirilor, tribunalul a făcut trimitere la procedura prevăzută de art. 24 din Legea nr. 10/2001, în sensul că, numai după stabilirea unei oferte concrete, reclamantul o poate contesta în instanță, în termen de 30 de zile.

Apelul reclamantului a fost admis de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, care, prin decizia nr. 480/A din 14 decembrie 2005, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare tribunalului, reținând în esență că prin soluția pronunțată prima instanță nu s-a pronunțat asupra contestației formulate, constatând doar generic că reclamantul este îndreptățit la despăgubiri.

Tot astfel, se mai arată, instanța de fond nu a lămurit, în nici un fel, situația de fapt și juridică a celor două imobile solicitate de reclamant, respectiv teren și construcție.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs în termen legal primarul municipiului Pitești care, invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susține în esență că în mod greșit cauza a fost trimisă spre rejudecare, în condițiile în care la dosar, erau administrate suficiente probe din care să rezulte situația actuală a terenului precum și măsurile reparatorii ce pot fi acordate reclamantului, conform legii.

Recursul se privește ca fondat, urmând a fi admis, în considerarea argumentelor ce succed.

Este de necontestat, potrivit probelor administrate, că imobilul în legătură cu care s-a formulat notificarea, a aparținut L.P., căsătorită R., fiind dobândit de aceasta prin actul de donație autentificat sub nr. 573 din 27 aprilie 1945 (fila 23, dosar 714/2004 al Tribunalului Argeș).

Tot astfel, actele de stare civilă depuse în cauză, precum și certificatul de moștenitor nr. 333/1984 emis la 3 martie 1984 de Notariatul de Stat al Județului Argeș, atestă că P.T.V. este unicul moștenitor, în calitate de nepot de frate, al fostei proprietare a imobilului.

Prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit cu prilejul judecății în fond s-a identificat imobilul, stabilindu-se că acesta a fost riguros dimensionat și poziționat față de vecinătăți, fiind reprezentat grafic și în planul cadastral al orașului Pitești.

Aceeași expertiză, învederează că terenul este afectat în totalitate unor detalii de urbanism, fiind ocupat de un bloc de locuințe cu aleile de acces ale acestuia și de o parcare betonată.

Împrejurarea că, în cadrul serviciilor de specialitate, nu există evidențe cu privire la modul de preluare de către stat a imobilului, duce la concluzia pertinentă, corect reținută de prima instanță, că imobilul a fost preluat abuziv, fără titlu, de către Statul român.

În contextul redat mai sus, existau toate elementele necesare soluționării pe fond a apelului declarat în cauză de reclamantul P.T.V., instanța de control judiciar trebuind să se pronunțe și asupra criticilor ce vizau întinderea dreptului la restituire al persoanei îndreptățite, chiar dacă, avându-se în vedere caracterul devolutiv al acestei căi de atac, ar fi apreciat că este necesară completarea probatoriului, în acord cu dispozițiile art. 295 alin. (2) C. proc. civ.

Împrejurarea că tribunalul a stabilit generic că reclamantul este îndreptățit la plata despăgubirilor pentru imobilul în litigiu, fără a se pronunța asupra cuantumului efectiv al acestora, nu înseamnă că prima instanță a judecat procesul fără a intra în cercetarea fondului, în condițiile în care, prin probele administrate, au fost pe deplin lămurite, așa cum s-a arătat, calitatea de moștenitor pe care contestatorul o are față de fostul proprietar, preluarea abuzivă, în legătură cu care pârâtul nu a fost în măsură, să invoce vreun titlu, precum și imposibilitatea restituirii în natură, motivat de afectațiunea actuală a nemișcătorului.

Ca atare, nu erau îndeplinite cerințele art. 297 alin. (1) C. proc. civ., pentru trimiterea cauzei spre rejudecare către prima instanță.

Așa fiind, recursul se va admite, cu consecința casării deciziei atacate și a trimiterii cauzei instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul primarul municipiului Pitești împotriva deciziei civile nr. 480/A din 14 decembrie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 iunie 2007.