Property restitution notification: validity of filing with non-holding authority and expiration of statutory deadline

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului civil de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la 20 ianuarie 2006 reclamanta S.E. a chemat în judecată pe pârâții Consiliul județean Cluj și președintele acestuia pentru desființarea dispoziției nr. 500 din 28 decembrie 2005 emisă de aceștia prin care s-a respins notificarea de restituire în natură a imobilului înscris în C.F. 2402 Borșa nr.top. 69, 73/1/2, 75/1/2 C.F. nr. vechi 2262 Borșa top 76 (teren și construcție ce formează fostul castel B.).

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că imobilul, proprietatea ei a fost preluat de stat ilegal conform poziției B 2 și B 3 din C.F. și dat în administrare Spitalului de boli psihice Borșa.

Notificarea reclamantei a fost respinsă de Consiliul Județean Cluj pentru lipsa calității de deținător al imobilului, deși potrivit H.G. nr. 867/2002 toate unitățile sanitare de tip spitalicesc au fost date în administrarea consiliilor județene. S-a mai invocat faptul că decizia a constatat lipsa notificării, constatare contrazisă de situația de fapt, reclamanta formulând mai multe notificări, nr. 362/2001, 365/2001, 356/2001, 359/2001 și 358/2001.

Tribunalul Cluj prin sentința civilă nr. 469 din 16 aprilie 2006 a admis excepția lipsei calității de unitate deținătoare a pârâtului Consiliul Județean Cluj și a respins excepția lipsei capacității procesuale pasive a acestei părți.

În consecință a fost admisă în parte acțiunea și s-a anulat dispoziția nr. 500/2005.

S-a constatat calitatea de unitate deținătoare a imobilului, a Spitalului de Boli Psihice Cronice din Borșa.

Pentru a motiva această soluție instanța de fond a reținut că pârâții Consiliul local și președintele acestuia au calitate procesuală pasivă ei fiind cei ce au emis decizia atacată.

Pe fondul cauzei s-a constatat că pârâtul Consiliul Județean Cluj nu este entitate deținătoare a imobilului deoarece potrivit extrasului de C.F., proprietar este Statul Român iar administrator Spitalul de Boli Psihice Cronice Borșa.

S-a reținut că legea spitalelor recunoaște acestor unități sanitare personalitate juridică, și, ca urmare, s-a apreciat, în temeiul art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 persoana juridică deținătoare este spitalul în cauză și deci notificarea trebuia soluționată de acesta și nu de Consiliul Județean Cluj.

Instanța a anulat dispoziția și pentru situația atipică creată a stabilit că termenul pentru adresarea notificării curge de la data rămânerii irevocabile a acestei hotărâri.

Împotriva acestei hotărâri reclamanta a formulat apel care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 481/A din 27 decembrie 2006 a Curții de Apel Cluj.

În motivarea deciziei instanța de apel a reținut că potrivit cărții funciare proprietar asupra castelului B., fost proprietate al reclamantei, este Statul Român iar administrarea este dată Spitalului de Boli Psihice Borșa care folosește această clădire.

Instanța a constatat că în interpretarea Capitolului II din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, prin unitate deținătoare se înțelege fie entitatea cu personalitate juridică care exercită dreptul de proprietate în numele Statului, fie entitatea cu personalitate în a cărei patrimoniu a fost înregistrat bunul în discuție.

Prin Hotărârea nr. 35 din 16 februarie 2005 Consiliul Județean Cluj a aprobat darea în administrarea unității sanitare a terenurilor și clădirilor în care își desfășoară această activitate spitalele clinice ce fac parte din domeniul public al județului Cluj.

Ca atare în mod temeinic s-a constatat că unitatea deținătoare este spitalul, Consiliul județean având obligația să comunice reclamantei datele de identificare ale spitalului.

Împotriva acestei soluții reclamanta a declarat recurs în termen legal, la 6 februarie 2007.

În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 364 pct. 7-10 C. proc. civ.

În fapt, s-a criticat decizia pentru că instanța de apel nu a luat în considerare susținerea reclamantei în sensul că trecerea imobilului în administrarea spitalului trebuia făcută cu aprobările de rigoare ale ministerului de resort (conform art. 2 din H.G. nr. 867/2002 modificată ulterior printr-o hotărâre emisă în 2002 și respectiv prin alte trei hotărâri emise în 2003, transmiterea fiind lovită de nulitate în lipsa unei atari aprobări și deci imobilul se află în continuare în administrarea Consiliului Județean Cluj, care este competent să rezolve notificarea.

Recurenta a mai invocat derobarea de responsabilitate în soluționarea notificării de Prefectură, Consiliul județean și unitatea spitalicească.

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte a constatat că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:

Instanța de apel nu s-a preocupat să stabilească argumentat, regimul juridic al imobilului revendicat deși expertul a semnalat o neconcordanță a coordonatelor de carte funciară cât privește unitatea spitalicească.

De asemenea s-a reținut că imobilul se găsește în administrarea Spitalului dar titular al clădirii este Consiliul județean în al cărui inventar privind domeniul public se regăsește acesta.

S-a mai reținut din extrasul de C.F. că proprietarul bunului este Statul Român cu drept de folosință în favoarea Spitalului de Boli Psihice Cronice Borșa.

În raport de aceste constatări, instanța de fond a procedat corect la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților cu privire la care nu sunt întrunite condițiile Legii nr. 10/2001 pentru a-i defini ca persoane deținătoare ale imobilului.

Instanța nu s-a preocupat însă să dea o rezolvare notificării formulate de reclamantă și, în raport de bunul pretins, să stabilească cadrul procesual și raporturile juridice care se stabilesc între părți în procedurile prevăzute de dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Instanța de fond nu s-a preocupat de refuzul soluționării notificării și de împrejurarea că prin soluția dată a menținut această situație.

Procedându-se la respingerea apelului și la menținerea soluției primei instanțe, s-au încălcat dispozițiile art. 27 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.

Aprecierea instanței de apel, în sensul că petenta dispune de un termen pentru introducerea notificării la entitatea deținătoare, termen care curge de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, este lipsită de temei legal și în contradicție cu dispozițiile art. 22 alin. (4) care prevăd că notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricărei autorități, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut de alin. (1) chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul.

Se constată că decizia Curții de apel s-a pronunțat cu greșita aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză, și că argumentarea instanței nu aduce suficiente lămuriri în legătură cu regimul juridic al bunului revendicat în cauză fiind dovedite motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 în lipsa indicării actului dedus judecății și a cărui interpretare eronată, împotriva înțelesului și naturii explicite să fi condus la o soluție greșită și vădit netemeinică, nu a fost dovedit.

Motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 nu poate fi primit, acest text fiind abrogat prin art. I pct. 1111 din O.U.G. nr. 138/2000 punct introdus ulterior prin art. 1 pct. 49 din Legea nr. 219/2005. (publicată în M.Of. nr. 609 din 14 iulie 2005).

Ca urmare Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în temeiul art. 312 alin. (1) și a casat decizia instanței de apel pe care a schimbat-o și a admis apelul reclamantei împotriva sentinței civile nr. 469 din 16 mai 2006 a Tribunalului Cluj care a fost desființată în parte, cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.

S-a păstrat sentința 469/2006 în partea referitoare la respingerea excepției calității procesuale pasive și a președintelui Consiliului județean Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta S.E. împotriva deciziei nr. 481/A din 27 decembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, pe care o casează și, în fond, admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 469 din 16 mai 2006 a Tribunalului Cluj, secția civilă.

Desființează în parte sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Păstrează sentința în partea privitoare la respingerea excepției calității procesuale a Consiliului județean Cluj și a Președintelui Consiliului județean Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2007.