Challenge to vehicle immobilization ordinance; one-year limitation period for administrative acts calculated from official publication rather than individual application

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 13 noiembrie 2002 la Curtea de Apel București, reclamanta R.C.R. a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României pentru ca, prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea H.G. nr. 147/1992.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 27 septembrie 2002 a staționat cu autovehiculul proprietate personală, în fața blocului în care locuiește, iar la revenirea la autovehicul a constatat că acesta fusese blocat, întocmindu-i-se proces-verbal de contravenție.

Măsura blocării autoturismului a fost dispusă în baza H.G. nr. 147/1992, fiind o sancțiune contravențională, complementară, față de sancțiunea principală a amenzii prevăzută de art. 112 lit. b) din Regulamentul pentru aplicarea Decretului nr. 328/1966.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 23 din 14 ianuarie 2003, a admis excepția invocată de pârât și a respins acțiunea formulată de reclamanta R.C.R., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca tardiv formulată.

În motivarea soluției s-a reținut că, termenul de un an curge din momentul publicării H.G. nr. 147/1992 (M. Of. nr. 59/06.04.1992).

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen, reclamanta R.C.R., criticând-o în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ., susținând, în esență, că data publicării actului normativ atacat coincide cu data comunicării acestuia, numai pentru persoanele care sunt în segmentul de adresabilitate al actului, pentru celelalte persoane, dreptul atacării actului administrativ se naște în momentul în care acesta le este aplicabil, deoarece la acel moment se naște interesul de a solicita anularea actului, considerat ilegal, respectiv, dreptul la acțiune în sens material, în ceea ce o privește, aceasta fiind data de 27 septembrie 2002.

Verificând cauza, în funcție de recursul formulat, cât și potrivit art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.

H.G. nr. 147/1992 privind blocarea, ridicarea, transportul, depozitarea și eliberarea autovehiculelor sau remorcilor, staționate neregulamentar pe drumurile publice, a fost publicată în Monitorul Oficial.

Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 prevede în art. 5 alin. ultim că cel vătămat în drepturile sale, în condițiile art. 1 din aceeași lege se poate adresa instanței competente, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului administrativ, a cărui anulare se cere.

În speță, termenul de un an curge de la momentul publicării H.G. nr. 147/1992 în Monitorul Oficial, în conformitate cu dispozițiile art. 107 alin. (4) din Constituția României.

Termenul de un an prevăzut de Legea nr. 29/1990 înăuntrul căruia, persoana ce se consideră vătămată în drepturile sale, printr-un act admis nelegal, se poate adresa instanței de judecată, este un termen de decădere.

În consecință, formularea unei acțiuni cu depășirea termenului prevăzut de art. 5 alin. ultim din lege, atrage stingerea dreptului la acțiune.

Așa fiind, recursul declarat de reclamantă este nefondat și urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de R.C.R. împotriva sentinței civile nr. 23 din 14 ianuarie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2003.