Land notification under Law No. 10/2001: judicial review of administrative rejection due to improper bailiff service and procedural binding effects
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice allowed the claimant's appeal, quashing the appellate decision and overturning the first-instance judgment, thereby remanding the case to the Vaslui Tribunal for a new examination of the merits. The dispute arose from the claimant's attempt to compel a company to process a land notification under Law No. 10/2001, which lower courts had dismissed as lacking subject matter because the company had issued a rejection decision during the proceedings. The Supreme Court found the lower courts erred by failing to assess the legality of that rejection decision, specifically regarding the claimant's argument that the notification had not been properly served by a bailiff, and criticized the trial court for ignoring its own procedural order to re-examine the case. Relying on Articles 268(3) and 304 of the Civil Procedure Code, which bind courts to their procedural measures, and applying Articles 312(5) and 297(1) for procedural violations, the court ordered a retrial to determine the validity of the company's administrative response to the notification.
Legislator headnote
AI generatedart. 244 C. proc. civ, art. 268 pct. 3 C. proc. civ, art. 312 alin. (5) și art. 297 alin. (l) C. proc. civ; Land notification under Law No. 10/2001: judicial review of administrative rejection due to improper bailiff service and procedural binding effects: The dispute arose from the claimant's attempt to compel a company to process a land notification under Law No. 10/2001, which lower courts had dismissed as lacking subject matter because the company had issued a rejection decision during the proceedings. The Supreme Court found the lower courts erred by failing to assess the legality of that rejection decision, specifically regarding the claimant's argument that the notification had not been properly served by a bailiff, and criticized the trial court for ignoring its own procedural order to re-examine the case. Relying on Articles 268(3) and 304 of the Civil Procedure Code, which bind courts to their procedural measures, and applying Articles 312(5) and 297(1) for procedural violations, the court ordered a retrial to determine the validity of the company's administrative response to the notification.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvisions cited in the dispositive to justify admitting the appeal, quashing the appellate decision, and ordering a retrial for procedural violations.
Full text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui la data de 10 iunie 2004, reclamantul R.G.I. a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA Bârlad, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să fie obligată pârâta să soluționeze notificarea făcută în temeiul Legii nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 235 din 14 martie 2006 pronunțată de Tribunalul Vaslui, s-a respins ca rămasă fără obiect cererea formulată de reclamant privind obligarea pârâtei să emită dispoziție de soluționare a notificării. S-a disjuns cererea având ca obiect revendicarea terenului și în baza art. 244 C. proc. civ. s-a suspendat judecarea cererii privind revendicarea suprafeței de l.000 mp.
Pentru a pronunța sentința, instanța a reținut că pârâta a emis dispoziția nr. 1 din 6 ianuarie 2005 care i-a fost comunicată reclamantului. în aceste condiții, cererea reclamantului de a dispune obligarea pârâtei să emită dispoziție a rămas fără obiect.
Cu privire la cererea completatoarea având ca obiect revendicarea, s-a reținut că pe rolul instanței de judecată se află o acțiune similară formulată de reclamant, aflată în faza de rejudecare a apelului.
Prin decizia civilă nr. 121 din 8 septembrie 2006 formulată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinței primei instanțe pentru următoarele motive:
În condițiile în care reclamantul este cel care fixează cadrul procesual, iar pârâta a emis dispoziție în temeiul Legii nr. 10/2001, în mod corect prima instanță a respins cererea formulată în acest sens ca fiind rămasă fără obiect; pentru aceleași motive nu au fost primite criticile vizând greșita soluționare a notificării.
Împotriva deciziei de apel a formulat cerere de recurs reclamantul-apelant, în motivarea căreia a arătat că instanța a reținut că cererea a rămas fără obiect în condițiile în care notificarea nu a fost corect soluționată, deși a arătat motivele care susțin cererea.
Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru motivele care vor fi arătate în continuare:
Pe parcursul soluționării cauzei pârâta intimată a emis dispoziția nr. 1 din 4 ianuarie 2005 prin care s-a respins notificarea, cu motivarea că notificarea formulată de către reclamantul-recurent nu a fost comunicată prin executor judecătoresc, iar imobilul nu se află în perimetrul proprietății pe care o deține societatea.
În condițiile în care pârâta-intimată a precizat la termenul din 10 ianuarie 2006 (pentru care a și fost depusă dispoziția de soluționare a notificării) că nu s-a confirmat primirea acesteia de către reclamantul recurentul, și la solicitarea expresă a reprezentantului acesteia, instanța a dispus să i se comunice acestuia o copie de pe dispoziție.
Deși la termenul următor cauza a fost reținută în vederea soluționării, a fost repusă pe rol iar unul dintre motive a fost de a se solicita pârâtei să depună la dosar întreaga documentație, inclusiv notificarea care a stat la baza emiterii dispoziției nr. 1 din 4ianuarie 2005 privindu-l pe reclamant, efectuându-se și adresă în acest sens.
Această măsură procedurală luată de instanță confirmă cadrul procesual generat de întreaga poziție a reclamantului care a arătat că a depus notificarea cu respectarea dispozițiilor legale și a solicitat restituirea imobilului de la pârâtă; s-a acceptat poziția reclamantului care prin aceste apărări contestă dispoziția emisă.
Deși în acest context, instanța a apreciat că urmează să verifice legalitatea dispoziției, la următorul termen de judecata soluționează cauza, respingând cererea ca rămasă fără obiect cu motivarea că s-a emis dispoziție, omițând motivul repunerii cauzei pe rolul și fără să arate argumentat care este rațiunea pentru care s-a revenit asupra celor dispuse prin încheierea de repunere pe rol.
În condițiile în care cadrul procesual fixat de reclamantul-recurent a fost recunoscut de instanță prin încheierea de repunere pe rol, iar ulterior nu s-a revenit motivat asupra acestuia, instanța era ținută de măsurile depuse prin încheiere, în condițiile art. 268 pct. 3 C. proc. civ., ceea ce atrage incidența în cauză a art. 304 pct. C. proc. civ.
Prin urmare, cu aplicarea art. 312 alin. (5) și art. 297 alin. (l) C. proc. civ., (necercetându-se fondul cererii) se va admite recursul și se va casa decizia de apel; se va admite apelul formulat împotriva sentinței care va fi desființată, urmând a se trimite cauza spre rejudecare la același tribunal care urmează a analiza temeinicia și legalitatea dispoziției emise de către pârâtă în temeiul Legii nr. 10/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul R.G.I. împotriva deciziei nr. 121 din 8 septembrie 2006 a Curții de Apel Iași.
Casează decizia.
Admite apelul declarat de același reclamant împotriva sentinței nr. 235 din 14 martie 2006 a Tribunalului Vaslui.
Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2007.