Passport authority prevails; 6-month movement restriction upheld for Romanian citizen after unlawful stay.

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 17 august 2006, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în judecată pe pârâtul M.C., solicitând restrângerea exercitării dreptului acestuia la liberă circulație în statele Uniunii Europene pe o perioadă de cel mult 3 ani.

În motivarea cererii, întemeiate pe art. 38, 39 și 52 din Legea nr. 248/2005, reclamanta a susținut că la 11 mai 2006, pârâtul a fost returnat din Spania, conform Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară.

Tribunalul Argeș, secția civilă, prin sentința nr. 211 din 19 octombrie 2006, a admis cererea și a dispus restrângerea exercitării dreptului pârâtului la liberă circulație în toate statele Uniunii Europene pe o perioadă de 6 luni, cu începere de la data pronunțării hotărârii.

S-a reținut că la 11 iunie 2006, pârâtul a fost returnat din Spania, în baza Acordului de readmisie încheiat cu această țară, pentru nerespectarea condițiilor legale de ședere.

Curtea de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, minori și de familie, prin decizia nr. 12 din 18 ianuarie 2007, a admis apelul declarat de pârât, a schimbat sentința și a respins sesizarea.

S-a reținut că:

- potrivit Tratatului de instituire a Comunității Europene și Directivei 38/CE din 29 aprilie 2004, libertatea de circulație și ședere pe teritoriul statelor membre constituie un drept fundamental al fiecărui cetățean al Uniunii Europene, iar restrângerea acestui drept este posibilă numai pentru anumite motive și trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita celui în cauză;

- românia face parte, cu începere de la 1 ianuarie 2007, din Uniunea Europeană, astfel că toți românii, inclusiv apelantul, sunt cetățeni ai acestei uniuni, statut ce le conferă dreptul la liberă circulație în toate statele membre;

- măsura dispusă de prima instanță și-a produs efectele până la data aderării, iar ulterior se impune aplicarea cu prioritate a normelor comunitare.

Reclamanta a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul admiterii cererii și restrângerii exercitării dreptului pârâtului la liberă circulație pe teritoriul Spaniei, pentru o perioadă de cel mult 3 ani.

În motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susținut că soluția instanței de apel este contrară art. 38 lit. a) și art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005.

Această critică, a cărei dezvoltare permite încadrarea în motivul prevăzut de art. 304 pct.9 C. proc. civ., este fondată deoarece:

- potrivit art. 27 din Capitolul VI al Directivei 2004/38/CE, statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și membrilor familiilor acestora pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, iar măsurile luate în primele două cazuri trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză;

- prin urmare, normele comunitare menționate nu înlătură aplicarea măsurii prevăzute de art. 38 din Legea nr. 249/2005, ci impun ca la stabilirea ei să se țină seama de motivele și criteriile de apreciere enunțate în aceeași directivă;

- pe de altă parte, dreptul cetățenilor Uniunii de ședere pe teritoriul altui stat membru este limitat de art. 6 din Directiva 2004/38/CE la cel mult 3 luni, iar art. 7 din aceeași directivă permite, în anumite condiții alternative, șederea pe o perioadă mai lungă;

- în declarația olografă dată autorităților române imediat după returnare, pârâtul a recunoscut că din luna iulie 2000 s-a aflat în Spania, unde a fost depistat fără forme legale la 27 aprilie 2006;

- această ședere depășește considerabil durata maximă prevăzută de norma comunitară menționată și, în lipsa dovezilor referitoare la îndeplinirea vreuneia din condițiile justificative, este evident contrară ordinii publice din țara care a dispus returnarea pârâtului.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis, în sensul casării ambelor hotărâri și rejudecării, consecutiv căreia se va admite cererea reclamantei și se va dispune restrângerea exercitării dreptului pârâtului la liberă circulație pe teritoriul Spaniei, pentru o perioadă de 6 luni.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor împotriva deciziei nr. 12/A din 18 ianuarie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale minori și de familie.

Casează decizia recurată precum și sentința nr. 211 din 19 octombrie 2006 a Tribunalului Argeș și, rejudecând admite cererea de interzicere a liberei circulații a pârâtului M.C. pe timp de 6 luni pe teritoriul Spaniei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2007.