Trademark infringement via cession of newspaper assets and application of consent defense under unfair competition laws

Deliberând asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 438 din 1 iulie 2005 Tribunalul Iași, secția comercială, a respins excepția lipsei calității procesuale a pârâtei F.C.T., iar pe fond a respins acțiunea formulată de reclamanta SC T. SRL în contradictoriu cu această pârâtă.

Instanța a reținut în esență că prin acțiune reclamanta a chemat în judecată pârâta solicitând să i se interzică folosirea denumirii T. din titlul revistei și obligarea acesteia la plata sumei de 1 Euro, reprezentând daune interese pentru concurență neloială.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este titulara exclusivă a mărcilor individuale cu denumirea T. și editura T., iar pârâta și-a însușit în mod abuziv această denumire în titlul revistei pe care o editează, efectuând acte de concurență neloială și producând confuzii în peisajul literar, editorial și publicistic. în plus, pârâta a reprodus cuvântul T. pe frontispiciul revistei, cu aceleași caracteristici, privind fontul de literă și înălțimea.

Instanța a reținut că după o primă judecată în fond, în cauză s-au administrat probatorii cu înscrisuri, din examinarea cărora rezultă, în privința excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, că aceasta este nefondată. S-a avut în vedere în acest sens, contractul de asociere din 21 aprilie 2000 încheiat între S.P. V.R. și F.C.T.

Referitor la acțiune, s-a arătat pe fond, că aceasta este neîntemeiată.

Astfel s-a reținut că marca având denumirea T. a fost înregistrată la 15 octombrie 1990 de către Î.M. T. reprezentată de numitul S.C., care a și înființat săptămânalul T.

În anul 1991 între S.P.V.R. SRL București și săptămânalul T. cu sediul în Iași reprezentat de C.S., s-a încheiat un contract prin care SC „V.R." a preluat săptămânalul T. spre a fi editat sub egida și pe cheltuiala sa, începând cu data de 1 mai 1991.

Părțile au stabilit că „în acest fel întregul patrimoniu și întreaga activitate desfășurată de săptămânalul T. va fi încorporată de S.P. V.R. care devine astfel proprietar de drept și de fapt al ziarului T.".

La data de 21 aprilie 2000 între S.P. V.R. și pârâta F.C.T. s-a încheiat un contract de asociere prin care aceasta din urmă primea și dreptul de a edita în asociere revista T. pe o perioadă nedeterminată.

Instanța a reținut în consecință, că pârâta are consimțământul reclamantei de a folosi denumirea T. conform art. 35 din Legea nr. 84/1998.

Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat, cu o motivare similară celei a instanței de fond, prin decizia nr. 22 din 20 februarie 2006 a Curții de Apel Iași, secția comercială.

Prin prezentul recurs reclamanta a criticat decizia menționată, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Astfel, s-a arătat sub un prim aspect, că motivarea deciziei nu a fost argumentată și susținută prin probatorii.

În ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ. s-a susținut că instanțele au interpretat în mod greșit ca fiind o cesiune totală, contractul semnat la data de 21 aprilie 1991 între săptămânalul T. și SC „V.R.". În același sens s-a arătat că sunt aplicabile și prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța de apel făcând în mod greșit aplicarea prevederilor art. 40 alin. (3) din Legea nr. 84/1998, deși nu este vorba despre cesiunea totală a patrimoniului unei societăți comerciale.

Intimata pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Examinând actele și lucrările dosarului Înalta Curte reține caracterul nefondat al criticilor formulate, decizia atacată fiind în întregime legală și temeinică.

Astfel, în ceea ce privește susținerea referitoare la maniera deficitară în care a fost redactată decizia, o astfel de afirmație nu poate fi primită.

Din examinarea deciziei nu rezultă vreo contrarietate în argumente, ori elemente străine de natura pricinii, iar referirea la probatoriile administrate este detaliată și exactă.

În ceea ce privește calificarea acordului de voință dintre părți ca nefiind o cesiune totală (pct. 8 și 9 ale art. 304 C. proc. civ.) nici aceste afirmații nu sunt fondate. Instanțele au interpretat în mod corect contractul nenumit, încheiat la 21 aprilie 2001 între titularul mărcii T. la acel moment, adică Î.M.T., ce avea unic obiect de activitate săptămânalul T. și S.P. V.R. SRL ca fiind o cesiune a mărcii în litigiu în condițiile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 84/1998.

Pe de altă parte, din examinarea clauzelor contractuale rezultă cu claritate voința părților și anume preluarea întregului ziar (activitate, patrimoniu și datorii), astfel încât noul editor devine proprietar de drept și de fapt. Mai mult decât atât, la art. 8 al contractului se precizează, neechivoc, că a fost preluat și dreptul asupra mărcii T., care era în curs de a obține protecție juridică, acordându-se fostului proprietar un drept de preemțiune în caz de renunțare la editarea ziarului.

În consecință, este corectă concluzia ambelor instanțe, în sensul că a avut loc o cesionare a drepturilor asupra mărcii, aplicându-se corect prevederile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 84/1998.

În consecință, recursul urmează a fi respins ca nefondat potrivit prevederilor art. 312 alin. (l) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC T. SRL Iași împotriva deciziei nr. 22 din 20 februarie 2006 a Curții de Apel Iași, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2007.