Rehabilitation in equivalent under Law No. 10/2001: classification of abandonment-based nationalization under Decree No. 111/1951 as abusive taking

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin dispoziția emisă de primarul comunei Crângu contestatoarelor P.F. și M.R. Ie-a fost respinsă cererea de restituire prin echivalent a imobilului situat în comuna Crângu, compus din construcție cu 6 camere, 2 coridoare și o pivniță , cu grajd de vite și teren în suprafață de 900 mp., cu motivarea că preluarea imobilului nu a fost abuzivă.

Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, la data de 17 februarie 2004, contestatoarele P.F. și M.R. au solicitat anularea dispoziției mai sus menționată și să se dispună restituirea prin echivalent a bunurilor având în vedere că, în prezent, în acest imobil funcționează o scoală.

În motivarea acțiunii s-a arătat că prin sentința civilă nr. 1124 din 22 iulie 1945 a Tribunalului Popular Raional Turnu Măgurele, pronunțată în dosarul nr. 2738/1954, imobilul în litigiu proprietatea tatălui și respectiv bunicului contestatoarelor, I.G., a fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 111/1951, reținându-se că proprietarul a părăsit complet acest imobil, nemaifăcând nici un act de adminstrare atât el cât și familia sa.

S-a susținut că situația de fapt reținută nu este reală întrucât autorul lor a fost cunoscut, fiind prezent chiar și în instanță, iar imobilele nu au fost părăsite , acesta fiind evacuat forțat , iar în vara anului 1952 fiind arestat din motive politice.

Prin sentința civilă nr. 456 din 16 iunie 2004 , Tribunalul Teleorman a respins contestația ca tardiv formulată cu motivarea că dispoziția atacată a fost comunicată contestatoarelor la data de 12 ianuarie 2004, iar contestația a fost depusă cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva sentinței au declarat recurs contestatoarele P.F. și M.R., iar Curtea de Apel București, secția a IX a civilă, investită fiind cu soluționarea acestei căi de atac a constatat că a fost greșit intitulată și a calificat-o ca fiind apel.

Prin decizia civilă nr. 7 din 11 ianuarie 2005, Curtea de Apel București, secția a IX a civilă, a admis apelul contestatoarelor P.F. și M.R., a anulat sentința atacată și a reținut cauza pentru evocarea fondului fixând termen la 3 martie 2005.

Pentru a se pronunța astfel a reținut, cu privire la tardivitate, că data trimiterii prin poștă a dispoziției primarului este 15 ianuarie 2004, așa cum rezultă din ștampila aplicată de oficiul poștal , iar în atare situație contestația apare ca fiind formulată în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001.

Evocând fondul, după anularea sentinței civile nr. 456 din 16 iunie 2004 a Tribunalului Teleorman, Curtea de Apel București, secția a IX a civilă, prin decizia nr. 66/A din 4 mai 2006 a admis contestația formulată de contestatoarele P.F. și M.R.; a anulat Dispoziția nr. 506 din 16 decembrie 2003 emisă de primarul comunei Crângu obligându-l pe acesta să emisă în favoarea petentelor dispoziție conținând oferta de restituire în echivalent pentru imobilul în litigiu, situat în comuna Crângu, compus din 900 mp teren și casă (demolată), în suprafață de 153 mp cu grajd, în sumă de 32.920,20 RON pentru teren și 163.797 pentru construcții.

În esență, instanța de apel a reținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 2 lit. e) din Legea nr. 10/2001, iar decizia emisă de pârâtă a fost, în mod evident, dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legii speciale aplicabile în materie.

Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâta Primăria comunei Crângu, critică întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține astfel că, trecerea în patrimoniul statului a imobilului ce a aparținut autorului G.I. s-a realizat urmare a acțiunii formulate de Secția Financiară a Raionului Turnu Măgurele, conform Decretului nr. 111/1951.

Un alt motiv de recurs se referă la faptul că, pentru ca un imobil preluat în baza Decretului nr. 111/1951 să facă obiectul Legii nr. 10/2001 era necesar ca preluarea să fi fost făcută cu încălcarea prevederilor acestui decret, ceea ce nu este cazul în speță.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:

Dispozițiile art. 2 lit. a) din Legea nr. 10/2001 prevăd că sunt considerate ca fiind preluate abuziv acele imobile „... considerate a fi abandonate în baza unei dispoziții administrative sau a unei hotărâri judecătorești pronunțate în temeiul Decretului nr. 111/1951 privind reglementarea situației bunurilor de orice fel supuse confiscării."

Or, considerentele pe care se sprijină sentința civilă în baza căreia a fost trecut imobilul în proprietatea statului s-au bazat pe incidența în cauză a Decretului nr. 111/1951 în care se menționează împrejurarea părăsirii de către proprietarul de la acea dată, G.I., a imobilului.

Pentru cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de pârâta Primăria comunei Crângu, ca nefondat, decizia recurată fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria comunei Crângu împotriva deciziei nr. 66A din 4 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a IX a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2007.