Contravention fine upheld: confiscation of Turkish trawler may follow in separate act; case remanded for lease-defense review

Deliberând asupra recursului în anulare de față;

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

La data de 23 mai 2001 reclamanții T.N. și T.A., cetățeni turci, au formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție seria E nr. 0028378 încheiat la data de 12 mai 2001 de către U.M. nr. 0297 Constanța și, în contradictoriu cu Inspectoratul Județean al Gărzii de Coastă Constanța, au solicitat anularea actului, cu consecința restituirii navei „Topcuogulliari II” sub pavilion Turcia.

În motivarea plângerii reclamanții au invocat nelegalitatea procesului-verbal de contravenție ca urmare a nerespectării de către agentul constatator a condițiilor de formă prevăzute de lege pentru încheierea sa valabilă, susținându-se că organul constatator a aplicat doar sancțiunea complementară a confiscării navei, fără a aplica și vreuna din sancțiunile stabilite de Legea nr. 32/1968 și că o asemenea sancțiune a fost stabilită printr-un proces anterior, încheiat la data contravenției, 20 aprilie 2001 când echipajul navei a fost sancționat contravențional, încălcându-se dispozițiile art. 22 alin. (1), teza I-a din Legea nr. 32/1968.

S-a invocat deasemenea încălcarea art. 17 alin. (1) din aceeași lege motivat de faptul că organul constatator nu a arătat în procesul-verbal atacat care este fapta contravențională comisă, consemnând doar încadrarea ei juridică și textul de lege, respectiv art. 13 alin. (3) din Decretul nr. 142/1968.

S-a mai susținut și încălcarea art. 22 alin. (2) din Legea nr. 32/1968 deoarece activitatea de pescuit în zona contiguă a României a fost efectuată de SC T.I. SRL căreia îi fusese închiriată nava, iar confiscarea a fost aplicată fără ca agentul constatator să indice în procesul-verbal cine este proprietarul bunului supus confiscării.

Activitatea de pescuit a fost efectuată de SC T.I. SRL, societate căreia i-a fost închiriată nava potrivit contractului de închiriere autentificat sub nr. 00960 din 17 ianuarie 2001, fiind încălcate dispozițiile art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 32/1968, care prevăd că sunt supuse confiscării „lucrurile care au servit la săvârșirea contravenției, dacă sunt ale contravenientului”. Întrucât societății i-a fost doar închiriată nava, săvârșirea contravenției nu poate avea drept consecință confiscarea ei.

Prin întâmpinare, pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Constanța a solicitat respingerea plângerii ca nefondată deoarece nava a fost depistată la data de 20 aprilie 2001 în zona contiguă a României și în urma controlului s-a găsit la bordul acesteia, în magazia frigorifică, cantitatea de 831 kg calcan proaspăt și plase de pescuit umede. Membrii echipajului au fost sancționați cu amendă contravențională de câte 2 milioane lei, iar cantitatea de pește și plasele au fost confiscate. S-a mai afirmat că și anterior acestei date nava a fost depistată pescuind în zona contiguă a României, astfel că măsura confiscării navei este pe deplin justificată.

Investită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Constanța, prin sentința civilă nr. 9899 din 29 iunie 2001, a admis plângerea formulată de reclamanții T.N. și T.A., a anulat procesul verbal de contravenție și a dispus restituirea pescadorului „Topcuogulliari II” sub pavilion Turcia, către reclamanți.

Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut și motivat că potrivit art. 13 alin. (1) din Decretul nr. 142/1986, organele române competente pot dispune ca măsură complementară confiscarea navei, instalațiilor, uneltelor de pescuit, aparaturii și altor obiecte de la contravenient, precum și a bunurilor dobândite în mod ilegal.

Textul stabilește în mod expres caracterul de sancțiune complementară a măsurii confiscării navei, astfel că aplicarea acesteia se putea face doar odată cu stabilirea sancțiunii principale, în speță amenda contravențională, aplicată comandantului navei.

Din analiza actelor dosarului prima instanță a observat că sancțiunea principală a amenzii s-a aplicat la data constatării faptei, 20 aprilie 2001, când s-a dispus și confiscarea cantității de pește găsită la bord și a plaselor de pescuit, iar măsura confiscării navei a fost luată la 12 mai 2001, prin procesul-verbal de contravenție a cărui nulitate se invocă prin plângerea de față, agentul constatator încălcând astfel dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 32/1968, incidente în cauză potrivit art. 15 din Decretul nr. 142/1986, conform cărora dispozițiile acestui decret se completează cu prevederile Legii nr. 32/1968, cu excepția art. 25, art. 26 și art. 27 din această lege.

Reținând că aplicarea sancțiunii complimentare a confiscării navei, printr-un act de sancțiune distinct, încheiat ulterior constatării faptei și aplicării sancțiunii contravenționale principale, atrage anulabilitatea procesului verbal de contravenție, prima instanță a dispus în consecință anularea actului și restituirea pescadorului.

Soluția judecătoriei a fost confirmată de Tribunalul Constanța, secția civilă, care, prin decizia nr. 1750 din 8 octombrie 2001, a respins ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța și de pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Constanța.

Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză, la data de 8 octombrie 2002, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, care a susținut că hotărârile s-au dat cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită ca cauzei pe fond, fiind, totodată și vădit netemeinice.

În motivarea recursului în anulare s-a susținut, în esență, că instanțele au dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 32/1968, deoarece acest articol se referă la aplicarea sancțiunii principale și a celei complementare de către același agent constatator și nu prin același înscris, iar aplicarea sancțiunii contravenționale privind confiscarea navei nu putea fi aplicată de organul constatator odată cu constatarea faptei deoarece era necesară efectuarea de verificări cu privire la identitatea persoanelor cărora la aparținea nava și la alte activități ilegale ale acestora.

Recursul în anulare este fondat, în sensul considerentelor care succed:

Potrivit art. 13 alin. (1) din Decretul nr. 142/1986, privind instituirea zonei economice exclusive a României în Marea Neagră „următoarele fapte, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții, încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, constituie contravenții și se sancționează cu amendă aplicabilă la locul constatării”, iar la pct. C sunt prevăzute ca fiind astfel de fapte „desfășurarea de activități în zona economică exclusivă a României fără consimțământul organelor competente române”.

La pct. f alin. (3) al aceluiași articol se prevede că în situații deosebit de grave, organele competente pot dispune ca măsuri complimentare confiscarea navei, instalațiilor, uneltelor de pescuit, aparaturii și altor obiecte de la contravenient, precum și a bunurilor dobândite în mod ilegal.

Prin art. 15 din Decretul nr. 142/1986 se dispune că prevederile acestui act normativ se completează cu prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, cu excepția art. 25, art. 26 și art. 27 din această lege care nu se aplică în cazul contravențiilor prevăzute de acest decret.

La data de 20 aprilie 2001 nava „Topcuogullari II”, sub pavilion turcesc, a fost depistată de Garda de Coastă Constanța pescuind în zona contiguă a României fără a poseda autorizație eliberată în acest sens de către autoritățile române și a fost reținută, fiind condusă în port.

Cu această ocazie s-a întocmit procesul-verbal de predare-primire nr. 450042 din 21 aprilie 2001 prin care s-a confiscat cantitatea de pește găsită la bordul navei. Ulterior, prin procesele-verbale nr. 450043 din 21 aprilie 2001 și nr. 450045 din 23 aprilie 2001 s-a dispus predarea-primirea plaselor de pescuit și a chitanțelor de constatare a contravențiilor, aceste măsuri fiind aplicabile în temeiul art. 13 lit. a) din Decretul nr. 142/1986.

La data de 12 mai 2001 același agent constatator, Inspectoratul Județean al Gărzii de Coastă Constanța, a încheiat procesul verbal de contravenție seria E nr. 0028378 prin care s-a aplicat măsura confiscării pescadorului „Topcuogulliari II” în temeiul art. 13 lit. a) alin. (3) din Decretul nr. 142/1986.

Sancțiunea contravențională privind confiscarea navei nu putea fi aplicată de către organul constatator odată cu constatarea faptei deoarece aceasta fiind o măsură foarte gravă erau necesare efectuarea de verificări cu privire la identitatea persoanelor cărora le aparținea nava și dacă aceeași navă ar fi săvârșit și alte activități ilegale. Din aceste verificări, care au necesitat timp, a rezultat că nava „Topcuogulliari II” a mai fost depistată și în alte împrejurări pescuind ilegal în zona contiguă a României.

Aprecierea instanțelor făcută în cauză în sensul că sancțiunea confiscării navei este o măsură complementară și trebuie aplicată odată cu sancțiunea principală a amenzii întrucât, în caz contrar, s-ar încălca dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 32/1968, nu poate fi primită, deoarece potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 32/1968 sancțiunea contravențională se poate aplica în termen de 3 luni de la constatarea faptei.

Împrejurarea că fapta respectivă a fost constatată prin două înscrisuri, cel prin care s-a aplicat sancțiunea amenzii din 21 aprilie 2001, socotită a fi sancțiunea principală și cel de al doilea proces-verbal prin care s-a aplicat sancțiunea confiscării, considerată complementară, nu contravine prevederile art. 22 din Legea nr. 32/1968, deoarece articolul se referă la aplicarea sancțiunii principale și complimentare de către același agent constatator și nu prin același înscris.

Situația în care procesul-verbal inițial este completat printr-un alt proces-verbal, ulterior, care cuprinde toate mențiunile necesare nu se regăsește printre cazurile care atrag nulitatea proceselor-verbale de contravenție expres prevăzute de art. 17 alin. (3) din Legea nr. 32/1968.

Față de cele ce preced, se va admite recursul în anulare și se vor casa hotărârile date în cauză deoarece în mod greșit s-a apreciat că cele două sancțiuni, principală și complementară, trebuiau constatate concomitent și prin același înscris. Întrucât au primit, greșit, prima apărare a reclamanților și anulând procesul-verbal în temeiul acesteia, instanțele nu au analizat și cea de a doua susținere a petenților cuprinsă la pct. B al plângerii referitoare la încălcarea de către organul constatator a prevederilor art. 8, alin. (1) lit. b) din Legea nr. 32/1968 în sensul că măsura confiscării nu se putea lua întrucât nava nu era a contravenientului, urmare a casării hotărârilor, se va trimite cauza la aceeași judecătorie pentru a fi soluționată și această apărare care nu a format, până în prezent, obiect de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 1750 din 8 octombrie 2001 a Tribunalului Constanța, secția civilă.

Casează decizia atacată precum și sentința civilă nr. 9899 din 29 iunie 2001 a Judecătoriei Constanța și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași judecătorie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2007.