Eligibility for excise tax deduction on raw materials sourced from wholesalers rather than producers under Government Ordinance No. 27/2000

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 205 din 21 noiembrie 2001, a admis acțiunea reclamantei S.C. E.H. S.R.L. Ipotești, în contradictoriu cu Garda Financiară și Ministerul Finanțelor Publice și, pe cale de consecință: a anulat procesul-verbal nr. 1559 din 16 februarie 2001 și decizia nr. 406 din 30 martie 2001 și a exonerat reclamanta de plata sumei de 2.468.381.596 lei, reprezentând accize suplimentare și 476.134.860 lei majorări de întârziere.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În perioada 13-16 februarie 2001, comisarii Gărzii Financiare Centrale și ai Secției Suceava au efectuat un control la S.C. E.H. S.R.L. Ipotești, cu care ocazie au constatat că, în perioada martie – octombrie 2000, societatea s-a aprovizionat cu cantitatea de 137.613 litri votcă vrac 50o de la S.C. T.T. SRL și S.C. F. SRL, pe care a utilizat-o ca materie primă pentru producerea altor băuturi alcoolice și pentru care a dedus accize în sumă de 2.468.381.596 lei.

Totodată, în procesul verbal de control s-a reținut că, reducerea acestor accize s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 7 din O.G. nr. 27/2000, cu modificările ulterioare, în sensul că dreptul de deducere a accizelor pentru materia primă utilizată în producție proprie de băuturi alcoolice se acordă numai în situația în care furnizorul acestora are calitatea de producător; or, cele două societăți de la care s-a aprovizionat reclamanta nu au avut niciodată calitatea de producător băuturi alcoolice, ele desfășurând activități de comerț en gros.

Dar, procesul-verbal și decizia Ministerului Finanțelor Publice, prin care s-a respins contestația reclamantei, sunt nelegale, întrucât:

Din facturile emise de producători către S.C. T.T. SRL și S.C. F. SRL, ambele din municipiul Iași, privind livrările de votcă vrac 50o, rezultă că s-a făcut și accizarea aferentă; aceste societăți au livrat reclamantei aceeași cantitate de votcă, la prețuri care au inclus și acciza plătită producătorului; accizele deduse în sumă de 2.468.381.596 lei sunt accize înscrise în facturi fiscale și sunt accize plătite la achiziționarea de pe piața internă, a materiei prime de la agenți economici, producători de către cele două societăți, operațiune ce se înscrie în prevederile art. 7 din O.G. nr. 27/2000.

S-a reținut, apoi, că până la modificarea O.G. nr. 27/2000, prin O.U.G. nr. 134/2000, care a intrat în vigoare la 1 noiembrie 2000, nu a existat interdicția deducerii accizelor condiționată de calitatea furnizorului, respectiv cea de producător de băuturi alcoolice, fapt argumentat în raportul de expertiză, întocmit de S.A.; or, a da o altă interpretare art. 7 din O.G. nr. 27/2000 înainte de modificare ar însemna aplicarea retroactivă a O.U.G. nr. 134/2000.

Împotriva sentinței a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava în calitate de reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice, reiterând aspectele din actele de control și din decizia atacată, în sensul că organele de control nu au aplicat retroactiv dispozițiile O.U.G. nr. 134/2000, ci au avut în vedere prevederile art. 7 din O.G. nr. 27/2000.

Recursul este fondat.

Din actele dosarului, necontestate, rezultă că, în adevăr, în perioada 21 martie – 14 octombrie 2000, S.C. E.H. SRL Ipotești s-a aprovizionat cu cantitatea de 282.433 litri votcă vrac de 50o de la S.C. T.T. SRL și S.C. F. SRL din Iași, care sunt autorizate legal numai pentru activitatea de comerț en gros cu băuturi alcoolice, această votcă a fost utilizată, apoi, ca materie primă pentru producerea de băuturi alcoolice, comercializate în perioada mai – octombrie 2000.

Reclamanta a dedus, însă, accizele înscrise în facturile de aprovizionare, aferente cantității de 137.619 litri materie primă utilizată, cu nesocotirea dispozițiilor art. 7 din O.G. nr. 27/2000, privind regimul produselor supuse accizelor.

Astfel, potrivit art. 7 alin. (1) din O.G. nr. 27/2000, nemodificată, în vigoare în perioada martie – octombrie 2000, în cazul produselor provenite din import sau din țară, utilizate ca materie primă pentru obținerea altor produse supuse accizelor, agenții economici prelucrători vor deduce pe bază de documente justificative, din accizele datorate pentru produsele finale facturate, accizele plătite fie în vamă, fie la achiziționarea de pe piața internă a materiei prime de la agenții economici producători sau importatori.

Așadar, în mod greșit a apreciat prima instanță că O.G. nr. 27/2000, nemodificată, nu prevede interdicția deducerii accizelor condiționată de calitatea furnizorului, de producător sau neproducător de băuturi alcoolice.

În consecință, se constată că procesul verbal de control și decizia emisă de Ministerul Finanțelor Publice sunt legale, fiind în concordanță cu dispozițiile art. 7 din O.G. nr. 27/2000 și, deci, în mod nejustificat au fost anulate de prima instanță.

Față de cele arătate, recursul este fondat, urmând să fie admis, casată sentința și pe fond să fie respinsă acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Suceava în calitate de reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 205 din 21 noiembrie 2001 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și contencios administrativ.

Casează sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 18 septembrie 2003.