Jurisdictional incompetence to review non-initiation of prosecution for usurpation of official qualities
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appellant’s appeal, quashed the Court of Appeal’s criminal judgment, and remanded the case to the Deva Court for competent resolution, with judicial costs borne by the state. The dispute involved a petition against a prosecutor’s resolution not to initiate criminal proceedings for usurpation of official qualities, where the petitioner alleged a museum director improperly certified seized items as treasure; the lower courts had dismissed the petition on the merits, classifying the act as a technical-scientific observation rather than an expert witness testimony. The decisive legal basis was the violation of jurisdictional competence by matter and instance, as the Court of Appeal lacked first-instance jurisdiction for offenses under Article 240 of the Penal Code, which falls to the Court under Article 25 of the Code of Criminal Procedure, constituting a ground for cassation under Article 385(9)(1) of the Code of Criminal Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 240 C. pen, art. 279 C. proc. pen, art. 2781 C. proc. pen, art. 25 C. proc. pen, art. 3859 pct. 1 C. proc. pen, art. 38515pct. 2 lit. c) C. proc. pen; Jurisdictional incompetence to review non-initiation of prosecution for usurpation of official qualities: The dispute involved a petition against a prosecutor’s resolution not to initiate criminal proceedings for usurpation of official qualities, where the petitioner alleged a museum director improperly certified seized items as treasure; the lower courts had dismissed the petition on the merits, classifying the act as a technical-scientific observation rather than an expert witness testimony. The decisive legal basis was the violation of jurisdictional competence by matter and instance, as the Court of Appeal lacked first-instance jurisdiction for offenses under Article 240 of the Penal Code, which falls to the Court under Article 25 of the Code of Criminal Procedure, constituting a ground for cassation under Article 385(9)(1) of the Code of Criminal Procedure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive to admit the appeal, quash the appealed judgment, and remand the case to the competent court.
Full text
Asupra recursului de față;
în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petiționarul K.E. a formulat plângere împotriva numitei P.O., directorul M.C.D.R. Deva, pentru comiterea infracțiunii de uzurpare de calități oficiale prevăzută de art. 240 C. pen., prin aceea că deși nu avea calitatea legală de expert și-a arogat această calitate și a întocmit expertiza muzeografică a obiectelor ridicate de la el de organele de urmărire penală, catalogându-le drept obiecte de tezaur și ca urmare obiectele au fost confiscate.
Prin rezoluția din 14 august 2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimată, motivând în esență că lucrarea efectuată de intimată nu poate fi considerată ca expertiză în sensul codului de procedură penală ci poate fi încadrată în categoria constatărilor tehnico-științifice, pe care intimata datorită pregătirilor sale în domeniul respectiv avea dreptul să le efectueze.
Că în această situație nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reclamate.
Plângerea petiționarului împotriva rezoluției din 14 august 2006 a fost respinsă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia care a constatat că rezoluția este legală și temeinică și dată cu respectarea prevederilor legale.
Apoi, petiționarul s-a adresat Curții de Apel Alba lulia în temeiul art. 279 C. proc. pen., solicitând casarea rezoluțiilor și trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale.
Curtea de Apel Alba lulia, prin sentința penală nr. 14 din 9 noiembrie 2006, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționar și l-a obligat pe acesta să plătească statului 40 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva sentinței petiționarul a declarat recurs, reiterând cele arătate anterior în plângerile sale, solicitând admiterea recursului și trimiterea cauzei la procuror pentru efectuarea urmăririi penale.
Potrivit art. 2781 C. proc. pen., judecarea plângerii împotriva rezoluțiilor de netrimitere în judecată revine instanței competente să judece cauza în prima instanță.
În cauză, competența de judecare în primă instanță a cauzelor privind infracțiunea prevăzută de art. 240 C. pen., revine potrivit art. 25 C. proc. pen., judecătoriei, în cauză, în raport de locul faptei, Judecătoriei Deva.
Calitatea intimatei, de director al M.C.D.R. Deva nu este de natură a atrage competența de judecată în primă instanță a altei instanțe superioară în grad.
Contrar celor arătate, Curtea de Apel Alba lulia, considerându-se competentă cu judecarea plângerii și soluționând-o prin sentință a încălcat dispozițiile privind competența după materie și după calitatea instanței, ceea ce constituie motivul de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 1 C. proc. pen., sentința atacată fiind supusă casării.
Motivul analizat se ia în considerare totdeauna din oficiu.
În consecință, urmează ca în baza art. 38515pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a admite recursul declarat de petiționar, a se casa sentința atacată și trimite cauza la Judecătoria Deva, competentă cu soluționarea plângerii petiționarului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de petiționarul K.E. împotriva sentinței penale nr. 114 din 9 noiembrie 2006 a Curții de Apel Alba lulia.
Casează sentința penală atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Deva.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 martie 2007.