Validity of regulatory minimum price adjustments in commercial supply contracts and compliance with pre-trial conciliation requirements

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamanta S.N.A.M. SA, a chemat în judecată pe pârâta SC R.D. SA, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1.151.990.210 lei rest de plată, la facturile emise în desfășurarea contractului 15933/1996.

Tribunalul București, prin sentința comercială 1591 din 8 aprilie 2005, a admis acțiunea reclamantei, obligând pe pârâtă la 1.151.990.210 lei contravaloare produse și la 69.955.773 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut, în esență, că în derularea contractului reclamant a făcut livrări de produse pe care le-a facturat, iar pârâta a executat parțial obligația de plată.

Curtea de Apel București, prin decizia comercială 188 din 10 aprilie 2006, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei considerând că nu s-a încălcat dreptul la apărare prin refuzul de a acorda un nou termen, procedura prealabilă a concilierii a fost îndeplinită prin convocarea pârâtei în termenele prevăzute de lege pentru conciliere iar pe fondul cauzei, prețul apei minerale fiind stabilit printr-un act normativ nu se poate susține că el a fost modificat unilateral.

Împotriva deciziei astfel pronunțate, pârâta a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta susține că instanța de apel nelegal a considerat respectat dreptul la apărare cât timp respingând cererea, instanța de fond nu a amânat pronunțarea pentru depunerea concluziilor scrise; nelegal a apreciat îndeplinite condițiile procedurii prealabile a concilierii deși nu au fost depuse la dosar înscrisurile doveditoare ale pretențiilor.

Instanța de apel a aplicat greșit legea când a reținut caracterul legal al Avizului 490/2002 emis de Oficiul Concurenței prin care s-a modificat prețul de livrare a apei minerale, deși în contract părțile au convenit asupra unui alt preț fără vreo stipulație expresă privind modificarea contractului prin acte normative.

Recursul este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce se vor expune:

Prevederile art. 156 C. proc. civ., stabilesc obligația instanței de a acorda un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivat.

În condițiile în care refuză amânarea judecății pentru acest motiv instanța va amâna, la cererea părții, pronunțarea.

Instanțele de fond au interpretat judicios dispozițiile art. 156 alin. (2) C. proc. civ.

Prin cererea înregistrată la 30 martie 2005, pârâta a solicitat un termen pentru lipsă de apărare în vederea angajării unui apărător, fără nici o altă motivare a temeiniciei cererii și fără a solicita, în condițiile respingerii cererii, amânarea pronunțării în vederea depunerii concluziilor scrise.

Astfel, condiția acordării termenului pentru lipsă de apărare, motivarea temeinică a cererii, nu a fost îndeplinită, iar pentru amânarea pronunțării, partea era obligată să solicite instanței aceasta în vederea depunerii concluziilor scrise, condiție neîndeplinită.

Scopul procedurii prealabile a concilierii directe, a fost determinat de posibilitatea părților de a încerca soluționarea pe cale necontencioasă a litigiului.

Refuzul părții convocate de a participa la conciliere nu este de natură a-i permite acesteia să invoce neregularitatea sesizării instanței.

Prin adresa 54198 din 28 octombrie 2004, reclamanta invită pe pârâtă la soluționarea amiabilă a litigiului, anexând convocării actele pe care se sprijină pretențiile sale, îndeplinind astfel cerințele legii pentru promovarea unei acțiuni judiciare.

În privința caracterului legal al Avizului 490/2002 al Oficiului Concurenței, este de remarcat decizia 5325 din 17 noiembrie 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care a fost cenzurată atât legalitatea cât și temeinicia actului normativ menționat.

Stabilind prețul minim al apei minerale, Oficiul Concurenței s-a supus dispozițiilor O.U.G. nr. 17/2001 privind regimul prețurilor și tarifelor reglementate, natura avizului emis fiind determinată de actul normativ în aplicarea căruia a stabilit prețul în cadrul unor activități cu caracter de monopol natural.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei 188 din 10 aprilie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București.

În considerarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., față de culpa procesuală a recurentei, aceasta va fi obligată la 3000 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC R.D. SA Rieni împotriva deciziei comerciale nr. 188 din 10 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Obligă pe recurentă la plata sumei de 3000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei S.N.A.M. SA București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2007.