Material jurisdiction of commercial disputes under general law excluding O.U.G. 51/1998

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 12 din 27 martie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a fost admisă în parte acțiunea prin care A.D.S. București a solicitat obligarea pârâtei SC I.C. SRL din localitatea Mineri, județul Tulcea, să plătească reclamantei 52.024.282 lei cu titlu de preț al asocierii în participațiune și penalități de întârziere, precum și la plata în continuare a penalităților stipulate în art. 5 pct. 4 din contract până la momentul achitării debitului.

Prin aceeași sentință s-a constatat reziliat contractul de asociere în participațiune nr. 127 din 22 mai 2003 încheiat între părți.

Această sentință a fost dată urmare declinării competenței soluționării acțiunii de către Judecătoria sectorului 1 București, măsură dispusă prin sentința civilă nr. 11091 din 4 noiembrie 2005, sentință argumentată pe dispozițiile art. 44 și 45 din O.U.G. nr. 51/1998 și O.U.G. nr. 64/2005.

În argumentarea soluției instanței de fond, respectiv a Curții de Apel Constanța s-a reținut că între părți s-a încheiat contractul de asociere în participațiune nr. 127/2003 având ca obiect exploatarea în condiții de eficiență a suprafeței de 72 ha. teren agricol, pârâta obligându-se să plătească reclamantei din producția obținută din culturile înființate pe respectivul teren contravaloarea cantității de 360 kg. grâu pentru fiecare hectar teren arabil.

Părțile au stipulat în art. 5 pct. 5 din contract că în cazul neplății prețului asocierii în termen de 30 de zile contractul este reziliat de drept. Instanța a reținut că cele convenite în această clauză nu reprezintă un pact comisoriu de gradul IV ci reproduc dispozițiile art. 1020 C. civ., motiv pentru care, reținându-se că pârâta nu și-a îndeplinit obligația achitării prețului asocierii s-a dispus rezilierea contractului în temeiul art. 1021 C. civ., și obligarea pârâtei la plata sumei de 52.024.282 lei cu titlu de preț și penalități de întârziere, stipulate de părți în art. 5 pct. 4 din contract.

Din considerentele sentinței rezultă că cererea reclamantei privind majorarea câtimii despăgubirilor solicitate a fost respinsă.

Nemulțumită de această sentință reclamanta a declarat apel, cale de atac calificată drept recurs la termenul de astăzi, solicitând modificarea acestei sentințe și admiterea în totalitate a acțiunii formulate.

Prin aceeași cerere recurenta a invocat și necompetența materială a Curții de Apel Constanța în soluționarea litigiului în primă instanță, considerând că, în raport de valoarea despăgubirilor solicitate competența revine Judecătoriei Constanța.

Pe fondul cauzei, recurenta a criticat sentința de fond întrucât instanța a încălcat cele convenite de părți în art. 6 pct. 1 din contract, în care s-au stipulat expres cauzele ce conduc la încetarea contractului, dându-se eficiență juridică unei adrese ce a fost înaintată de pârâtă reclamantei în legătură cu stânjenirea în desfășurarea activității generată de pășunarea suprafeței respective de către animalele localnicilor.

Întrucât pârâta este cea care nu și-a executat obligațiile asumate prin contract, consideră că aceasta nu poate solicita rezilierea contractului, cu atât mai mult, cu cât, A.D.S. a notificat pârâta la 1 noiembrie 2004 că intenționează să solicite rezilierea contractului.

Prin întâmpinare intimata a considerat că excepția necompetenței materiale invocate de către recurentă este întemeiată, competența aparținând Judecătoriei Tulcea.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și păstrarea soluției recurate.

Recursul este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta:

Întrucât recurenta a invocat necompetența materială a curții de apel în soluționarea în primă instanță a acțiunii, Curtea urmează să analizeze cu prioritate excepția invocată pe care o consideră întemeiată.

Prin cererea de chemare în judecată A.D.S. a solicitat constatarea rezilierii contractului de asociere în participațiune nr. 127 din 22 mai 2003 încheiat între părți, cu obligarea pârâtei la plata prețului asocierii neachitat la termenele scadente și a penalităților de întârziere stipulate în art. 5 pct. 4 din contract.

Având în vedere obiectul litigiului și natura contractului supus judecății, contract comercial reglementat de dispozițiile art. 256 și urm. C. com., Curtea apreciază că litigiul de față nu se încadrează în litigiile ce au ca obiect recuperarea unor creanțe bancare neperformante și nici în legătură cu privatizarea, reglementate special prin dispozițiile O.U.G. nr. 51/1998, dispoziții care se aplică și contractelor încheiate de către A.D.S., cu același obiect, după cum se stipulează în art. 3 din O.U.G. nr. 64/2005.

În consecință, litigiul de față este supus normelor de competență de drept comun în materie comercială, potrivit cărora, având în vedere petitele acțiunii reclamantei, era competent tribunalul, în primă instanță, potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

În considerarea acestor argumente și a dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ., coroborate cu art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantei urmează a fi admis, iar sentința curții de apel casată, cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare în primă instanță Tribunalului Tulcea, secția comercială.

Întrucât excepția necompetenței materiale primează motivelor invocate pe fond, Curtea apreciază că nu se mai impune analizarea acestora, ele urmând a fi avute în vedere de instanța competentă în soluționarea fondului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A.D.S. București împotriva sentinței nr. 12/ COM din 27 martie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ și fiscal, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare în primă instanță Tribunalului Tulcea, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2007.