Nullity of AGM resolution due to convening at secondary work location and omission of credit guarantees from agenda

Deliberând asupra recursului de față,

Reclamanta SC .I.L. a solicitat anularea hotărârii A.G.A. a SC P.I. din 30 octombrie 2004 publicată în M. Of. nr. 3693 din 30 noiembrie 2004.

Motivându-și acțiunea, reclamanta arată că hotărârea din 30 octombrie 2004 a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor legale privind conținutul convocatorului adunării și cu nerespectarea dispozițiilor art. 110 al.2 și art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990.

Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 884 din 12 februarie 2005, a admis acțiunea reclamantei, a constatat nulitatea hotărârii A.G.A. din 30 noiembrie 2004 a SC P.I.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că adunarea s-a ținut la sediul punctului de lucru Huși deși, potrivit art. 110 din Legea nr. 31/1990 aceasta trebuia ținută la sediul societății; pe de altă parte convocatorul nu a cuprins și problema contractării și garantării de către societate a unor credite încălcându-se astfel dispozițiile art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 care stabilesc obligativitatea menționării explicite a tuturor problemelor ce vor face obiectul dezbaterii adunării.

În apelul pârâtei, Curtea de Apel București, prin decizia comercială nr. 179 din 3 aprilie 2006, a respins, ca nefondat, acest apel.

S-a apreciat că nu s-a acordat mai mult decât s-a cerut întrucât din cuprinsul sentinței rezultă că este vorba de hotărârea A.G.E.A. din 30 octombrie 2004 și nu din 30 noiembrie 2004 cum s-a trecut din eroare.

Decizia a fost atacată cu recurs de către SC P.I. SA invocându-se motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Se susține că sunt hotărâri diferite cea din 30 octombrie 2004 și cea din 30 noiembrie 2004 astfel că instanțele s-au pronunțat pe ce nu s-a cerut iar pe de altă parte dispozițiile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată precizează doar că adunările se țin la sediul societății; în cauză adunarea s-a ținut la sediul administrativ al societății declarat ca punct de lucru prin chiar actul constitutiv.

Recurenta consideră că norma invocată are caracter dispozitiv iar sancțiunea ar fi nulitatea relativă cu condiția ca partea ce o invocă să facă dovada vătămării, ceea ce nu s-a făcut.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește faptul că în acțiune s-a cerut anularea hotărârii A.G.A. din 30 octombrie 2004 și în sentința de fond s-a trecut hotărârea A.G.A. din 30 noiembrie 2004, în mod corect a considerat instanța de apel că este o greșeală materială produsă din cauză că această hotărâre a fost publicată în M. Of. în 30 noiembrie 2004. Dacă era vorba de două hotărâri diferite, recurenta ar fi putut face această dovadă și chiar și așa se constată că instanța de fond a avut în vedere hotărârea A.G.A. din 30 octombrie 2004 și nu o alta.

În ceea ce privește aplicarea art. 110 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 s-a apreciat corect că sediul societății este sediul social principal și nu un punct de lucru. Faptul că este îngăduită derogarea de la aceste norme prin actul constitutiv nu înseamnă că atunci când actul constitutiv nu cuprinde nici o derogare s-ar putea considera legală adunarea desfășurată în alt loc decât la sediul societății. Pe de altă parte, un punct de lucru nu este sediul societății decât în sensul unui sediu secundar însă legea nu prevede și posibilitatea ținerii adunărilor la un sediu secundar.

Nu se poate confunda nici locul indicat în convocator, cum susține recurenta că a indicat locul, cu localul ce se va indica în același convocator.

Negăsindu-se întemeiate motivele de recurs, acesta urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta SC P.I. SA BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 179 Camera de Consiliu din 3 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2007.