Debt-assignment contract upheld as valid; debtor's nullity claim rejected on appeal
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice dismissed the claimant’s appeal as unfounded, upholding the lower appellate decision and the initial judgment, thereby confirming the validity of a debt-assignment contract and rejecting the claim for its absolute nullity. The claimant, as the assigned debtor, had sued the assignee company seeking annulment of a receivables assignment agreement; both the trial court and the Court of Appeal had rejected the action, and this final ruling leaves those decisions in force. The Court held that the assignment met the validity conditions under Articles 948 and 969 of the Civil Code (object) and Articles 966 and 968 (cause), that the cedent’s guarantee of the debt’s existence under Article 1392 of the Civil Code and the contract’s clause 4.8 made the litigious nature of the claim irrelevant, and that fraud against the assigned debtor’s interests is not a ground for absolute nullity—only fraud against the law is. The appeal was dismissed as unfounded under Article 312 of the Code of Civil Procedure, and the decision is final.
Legislator headnote
AI generatedart. 1392 C. civ, art. 312 C. proc. civ; Debt-assignment contract upheld as valid; debtor's nullity claim rejected on appeal: Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat reclamantul P.M.A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că instanța de apel a considerat ca fiind îndeplinite condițiile pentru valabilitatea contractului de cesiune, interpretând greșit dispozițiile art. 1392 C. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 10 mai 2004, reclamantul P.M.A. a chemat în judecată pe pârâta SC M. SA București solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de cesiune de creanță încheiat la 23 decembrie 2003 între pârâtă și SC K.K.E.R. SA București.
Tribunalul București, secția VI comercială, prin sentința comercială nr. 682 din 9 februarie 2005, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului.
Respinge excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei de interes invocate de pârâta SC K.K.E.R. SA București.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, contractul de cesiune îndeplinește condițiile de validitate sub aspectul valabilității obiectului conform art. 948 și 969 C. civ.
Apelul declarat de reclamantul P.M.A. împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel București, secția VI comercială, prin decizia comercială nr. 825 din 14 decembrie 2005, reținând în considerente că, contractul de cesiune îndeplinește condițiile de validitate sub aspectul valabilității obiectului potrivit art. 948, 969 C. civ., precum și al existenței și valabilității cauzei conform art. 966 și 968 C. civ., astfel cum a reținut și instanța de fond.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat reclamantul P.M.A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că instanța de apel a considerat ca fiind îndeplinite condițiile pentru valabilitatea contractului de cesiune, interpretând greșit dispozițiile art. 1392 C. civ.
O altă critică se referă la faptul că instanța de apel nu a reținut că fraudarea intereselor recurentului constituie un temei al nulității actului juridic și că nu a examinat toate motivele invocate în cererea de apel.
În consecință, fără a preciza temeiul de drept, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat în scris.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că instanța de apel, în mod corect a apreciat actul juridic dedus judecății și probatoriile administrate în cauză, pronunțând o hotărâre temeinică și legală care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamant.
Criticile formulate de reclamant în calitate de debitor cedat, susținând că, în mod eronat, instanța de apel a considerat ca fiind îndeplinite condițiile de valabilitate ale contractului de cesiune prevăzut de art. 1392 C. civ., sunt neîntemeiate.
Instanța de apel a făcut o interpretare judicioasă a prevederilor textului de lege suscitat (art. 1392 C. civ.) și a prevederilor art. 4.8 din contractul de cesiune potrivit cărora cedentul răspunde de existența actuală a creanței și accesoriilor sale, garantând valabilitatea creanței cedate, neprezentând relevanță în cauză analizarea caracterului litigios al creanței în raport de art. 45 C. com.
De asemenea, nici a doua critică formulată nu este întemeiată, întrucât, așa cum corect a reținut instanța de apel, fraudarea intereselor debitorului cedat nu poate fi reținută drept cauză de nulitate absolută a contractului de cesiune de creanță, ci, doar fraudarea legii poate constitui temei de nulitate ale actului juridic.
Neîntemeiată este și a treia critică, instanța de apel a examinat toate argumentele invocate și a dat o interpretare corectă motivelor de apel formulate de reclamantul apelant.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamant, menținând ca temeinică și legală decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul P.M.A. împotriva deciziei nr. 825 din 14 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția VI comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2007.