Compensatory rights upheld for child of Bulgarian-Romanian displaced parents; pension house appeal quashed.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe cale contenciosului administrativ la data de 25 mai 2006, reclamanta B.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5187 din 30 septembrie 2005 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000 și obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu plata drepturilor prevăzute de acest act normativ, începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a depus cererea.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâta i-a respins în mod nejustificat cererea, deși a făcut dovada că s-a născut la data de 18 noiembrie 1944, după strămutarea din Bulgaria a părinților săi, ca urmare a schimbului de populație stabilit prin Tratatul româno-bulgar încheiat la Craiova în septembrie 1940.

Prin sentința civilă nr. 535/CA din 3 iulie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei, a dispus anularea hotărârii nr. 5187 din 30 septembrie 2005 a Casei Județene de Pensii Tulcea și a stabilit că reclamanta are calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada că s-a născut pe timpul cât părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu și că a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate.

În esență, se susține că, născându-se după data strămutării părinților săi, reclamanta nu a fost strămutată din Bulgaria, iar schimbul de populație care a făcut obiectul Tratatului româno-bulgar încheiat la Craiova în septembrie 1940, a avut loc înainte de data nașterii reclamantei și, ca urmare, celei în cauză nu i se poate recunoaște calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Totodată, se susține că tratatul menționat a avut o perioadă de punere în aplicare de 3 luni, în care trebuia realizat schimbul de populație stabilit, neputându-se accepta că la data nașterii reclamantei putea fi vorba de o strămutare care să-i confere acesteia beneficiul drepturilor prevăzute de lege.

Recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a ordonanței menționate, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, precum și din declarațiile martorilor B.D. și N.D., rezultă cu claritate că reclamanta s-a născut la data de 18 noiembrie 1944, în comuna Ceamurlia de Sus, județul Tulcea, după ce părinții săi au fost strămutați din Bulgaria, ca urmare a Tratatului româno-bulgar încheiat la Craiova în septembrie 1940.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiile în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

Or, în cauză este de necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a cunoscut familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Nu poate fi primită nici critica din recurs, potrivit căreia Tratatul româno-bulgar încheiat la Craiova în septembrie 1940 a avut o perioadă limitată de punere în aplicare și, astfel, persoanele născute după scurgerea celor 3 luni nu ar mai putea fi considerate ca persoane strămutate. Această concluzie rezultă din împrejurarea că actul normativ prin care s-au instituit drepturile compensatorii, nu cuprinde vreo limitare în această privință.

Rezultă că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, urmând ca recursul declarat să fie respins, ca nefondat, potrivit dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 535/CA din 3 iulie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2006.