Status of children born during parents’ ethnic-persecution refugee period under Law 189/2000 and O.G. 105/1999

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 9 ianuarie 2003 reclamantul M.R. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Timiș contestând hotărârea nr. 3126 din 3 decembrie 2002 a Comisiei pentru aplicarea Legea nr. 189/2000 prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al acestei legi, deși s-a născut în perioada refugiului părinților săi din Bulgaria, dobândind astfel statutul acestora de refugiați.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 44 din 25 februarie 2003 a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 3126 din 3 decembrie 2002 și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, reținând, în esență, că acesta, născut în timpul refugiului părinților săi a dobândit din momentul nașterii sale același statut ca și aceștia.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, criticând-o pentru nelegalitate.

Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta susține că soluția este nelegală întrucât nici O.G. nr. 105/1999, nici Legea nr. 189/2000, nici H.G. nr. 127/2002 nu conțin reglementări exprese referitoare la drepturile persoanelor născute în timp ce părinții lor erau strămutați sau refugiați.

Mai mult, recurenta a arătat că s-au respectat și precizările nr. 3233/2002 și nr. 3423/2002 emise de Casa Națională de Pensii și alte drepturi de asigurări sociale, potrivit cărora persoanele născute peste intervalul de maxim 300 de zile de la data la care începe perioada de strămutare (refugiu) a părinților nu pot beneficia de același statut cu aceștia.

Examinând sentința atacată în raport cu toate criticile formulate, cu probele administrate în cauză și cu toate dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Este necontestat faptul că intimatul-reclamant s-a născut la 15 octombrie 1943 în comuna Cobadin, județul Constanța, unde părinții săi s-au refugiat din județul Caliacra, la data de 15 septembrie 1940.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice.

Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Intimatul-reclamant se încadrează în situația expusă, fiind născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, împărtășind suferințele familiei, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Nu poate fi împărtășit punctul de vedere al recurentei –pârâte cu privire la copiii născuți în timpul călătoriei sau în maxim 300 de zile de la data refugiului pentru că astfel s-ar crea o discriminare între acești copii și cei născuți ulterior (până la 6 martie 1945), întrucât și aceștia au suportat aceleași privațiuni, ca de altfel toate persoanele refugiate, iar un astfel de tratament juridic discriminatoriu nu este prevăzut în nici unul din actele normative ce reglementează drepturile persoanelor refugiate.

Așa fiind, nu pot fi avute în vedere „precizările” invocate de către recurentă, care adaugă la lege și care, mai mult nu sunt în concordanță cu sensul și scopul legii, cu spiritul acesteia.

În considerarea celor expuse, sentința atacată este legală și temeinică, urmând ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 44 din 25 februarie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 17 septembrie 2003.