Recognition of refugee status under Decree No. 189/2000: evidentiary requirements for proving ethnic persecution and kinship during the 1940–1945 occupation

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, la 20 martie 2006, reclamanta P.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 12392 din 27 ianuarie 2006, emisă de pârâtă și obligarea acesteia din urmă, la emiterea unei noi hotărâri, prin care să i se recunoască calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta arată că a fost refugiată, împreună cu mama ei, A.A., din 6 aprilie 1940, până în 23 august 1945, din localitatea de domiciliu, Haieu, în localitatea Sauaieu, întrucât tatăl reclamantei a plecat în război și prevedea situația inter-etnică ce urma să apară.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, arătând că reclamanta nu face dovada unei persecuții etnice, deoarece în luna aprilie 1940, localitatea de domiciliu a reclamantei era sub autoritate română, Ardealul fiind ocupat tocmai în luna septembrie 1940.

Prin sentința nr. 79/CA/2006-PI din 17 aprilie 2006, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta P.M., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta, în perioada regimului hotryst instaurat în Ardealul de Nord, la 6 septembrie 1940, nu a suferit nici o persecuție etnică, deoarece la acea dată nu a mai avut domiciliul pe teritoriul Ardealului de Nord. De asemenea, reclamanta a prezentat o adeverință de la Arhivele Naționale, unde figurează ca fiind înregistrată în calitate de refugiat, numita A.A., încă anterior datei de 18 mai 1942, chiar dacă mama reclamantei s-a declarat ulterior la autoritățile competente, ca fiind refugiată din cauza persecuțiilor etnice, de către o autoritate instaurată în localitatea de domiciliu.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs, reclamanta P.M., susținând că instanța de fond a dat o hotărâre nelegală și netemeinică, solicitând modificarea soluției, în sensul admiterii acțiunii.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este întemeiat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din actele depuse la dosar, respectiv extrasul nr. 2025 din 12 octombrie 2005, eliberat de Arhivele Naționale - Direcția Județeană Bihor, reiese că numita A.A. figurează ca fiind înregistrată în Registrul refugiaților români din Ungaria, anterior datei de 18 mai 1942, având numărul fișei 2636, al cărui nume aparține mamei reclamantei, precizează aceasta, nume care nume care a fost maghiarizat (A.B.), ca urmare a ocupării Ardealului de Nord.

În certificatul de naștere al reclamantei, mama acesteia figurează sub numele de A.A., aspect care nu probează cu claritate existența gradului de rudenie între reclamantă și mama acesteia.

Mai mult decât atât și din declarațiile martorilor S.M. și Z.I., pentru susținerea probatoriilor, contrazic înscrisurile oficiale precizate anterior .

Înalta Curte constată că din toate aceste înscrisuri rezultă inadvertențe, atât în ceea ce privește numele mamei reclamantei, cât și în ceea ce privește perioada de refugiu solicitată.

În temeiul art. 129 alin. (5) C. proc. civ., Curtea de Apel Oradea va dispune suplimentarea probatoriilor, eventual, prin solicitarea de înscrisuri oficiale, de la Arhivele Naționale, cu privire la extrasul 2025 din 12 octombrie 2005, privind pe numite A.A., care să precizeze cu exactitate gradul de rudenie între reclamantă și mama acesteia, precum și perioada de refugiu pentru care reclamanta a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În consecință, Curtea, în conformitate cu prevederile art. 313 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe, spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta P.M. împotriva sentinței nr. 79/CA/2006 din 17 aprilie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2006.