Timeliness of contesting a payment commitment for material liability in forestry employment under the 30-day deadline of Law 168/1999
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, upholding the Court of Accounts' decision to reject the worker's contestation of a payment commitment as time-barred, thereby reinstating the full liability for approximately 28.4 million lei. The dispute arose from a forestry worker's challenge to a payment commitment issued for material damage and unreasonably cut timber, where the first-instance court had partially annulled the commitment based on a lower calculated loss, but the appellate court found the initial challenge filed outside the statutory 30-day deadline mandated by Articles 70, 73, and 91 of Law No. 168/1999 regarding labor conflict resolution. The supreme court confirmed that although the worker had filed a request for annulment of his dismissal earlier, the specific contestation of the payment commitment was submitted nearly two months after the latest possible date of knowledge, rendering it inadmissible under the strict procedural timelines established for challenging financial administrative acts in employment disputes.
Legislator headnote
AI generatedart. 91 din Legea nr. 168/1999, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 73 din Legea nr. 168/1999; Timeliness of contesting a payment commitment for material liability in forestry employment under the 30-day deadline of Law 168/1999: Împotriva acestei din urmă decizii contestatorul P.N. a formulat recurs, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 70, art. 73 și art. 91 din Legea nr. 168/1999.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 111 din 26 septembrie 2002 Colegiul jurisdicțional Mehedinți a admis în parte contestația formulată de P.N. împotriva angajamentului de plată dat la 18 octombrie 2001 pentru suma de 28.400.961 lei și în consecință a anulat parțial acest angajament (înregistrat la Ocolul Silvic Drobeta Turnu - Severin) pentru suma de 26.229.315 lei, menținându-l pentru suma de 2.171.646 lei.
Pentru a se pronunța în acest sens s-a reținut, în esență, pe de o parte ca angajamentul de plată a fost dat din eroare și apoi atacat în termenul de 18 luni de la darea lui, și, pe de altă parte, că din concluziile expertizei efectuate în cauză rezultă că lipsa reală imputată contestatorului, la masa lemnoasă, este de 2.054.857 lei plus 116.799 lei reprezentând contravaloarea unor arbori tăiați nejustificat în perioada verificată (în care a fost pădurar la Cantonul 20 Rudina).
Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, prin decizia nr. 33 din 24 ianuarie 2003, a admis recursul jurisdicțional declarat împotriva sentinței nr. 111/2002 de Regia Autonomă a Pădurilor, Direcția Silvică Mehedinți, și a modificat-o în sensul respingerii contestației ca tardiv introdusă și menținerii angajamentului de plată dat de P.N., pentru suma de 28.400.961 lei, reținând, în esență, că în mod greșit Colegiul jurisdicțional Mehedinți nu a constatat că P.N. a formulat contestația cu privire la angajamentul de plată cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 70, art. 73 și art. 91 din Legea nr. 168/1999.
Împotriva acestei din urmă decizii contestatorul P.N. a formulat recurs, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 70, art. 73 și art. 91 din Legea nr. 168/1999.
Dezvoltând acest motiv de recurs, P.N. a arătat că termenul pentru atacarea angajamentului de plată curge de la data de 18 decembrie 2001 când după multe verificări și reverificări, Direcția Silvică Mehedinți, și-a definitivat măsurile referitoare la angrenarea răspunderii sale disciplinare și materiale. Totodată, recurentul a susținut că a atacat măsurile luate la 7 ianuarie 2002 la Tribunalul județean Mehedinți, deci a respectat termenul de 30 de zile prevăzut de textele menționate, realizând că a fost indus în eroare „numai după ce expertiza efectuată în cauză” a detaliat greșelile inginerilor silvici.
Examinând decizia atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În conformitate cu dispozițiile art. 70 și art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, conflictele de drepturi se soluționează de către instanțele competente, iar contestațiile împotriva angajamentelor de plată a unor sume de bani se pot face în termen de 30 de zile de la data la care cel interesat a lua cunoștință de măsură, dispozițiile art. 176 C. muncii fiind abrogate prin art. 91 din Legea nr. 168/1999.
Este adevărat că la 7 ianuarie 2002 recurentul-contestator P.N. a solicitat Tribunalului Mehedinți anularea deciziei nr. 42 din 15 decembrie 2001 prin care i s-a desfăcut contractul de muncă , dar cererea prin care s-a contestat angajamentul de plată semnat la 18 octombrie 2001, a fost depusă la dosar abia la 21 februarie 2002.
Prin urmare, astfel cum corect a reținut secția jurisdicțională a Curții de Conturi, chiar dacă ultima dată de luare la cunoștință despre imputație ar fi considerată data de 7 ianuarie 2002, contestația formulată împotriva angajamentului de plată, semnat la 18 octombrie 2001, este tardivă.
În consecință, constatându-se că decizia atacată este legală și temeinică, iar motivele de recurs nefondate, se va respinge recursul declarat în cauză de P.N.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de P.N. împotriva deciziei nr. 33 din 24 ianuarie 2003 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 17 septembrie 2003.