Recognition of refugee status based on 1940s ethnic persecution versus general security raids

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta R.P. a chemat în judecată pe calea contenciosului administrativ, Casa Județeană de Pensii Brașov, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se admită acțiunea și, în consecință, să se dispună anularea hotărârii alocate nr. 4417 din 9 noiembrie 2005 și emiterea unei noi hotărâri, prin care să i se recunoască calitatea de refugiat, conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, republicată.

Motivându-și cererea, reclamanta a arătat că în perioada septembrie 1940 - 6 noiembrie 1946, împreună cu familia, a fost nevoită să se refugieze, din motive etnice, din localitatea de domiciliu, Brașov, în localitatea Sf. Gheorghe din județul Covasna, de unde s-a reîntors în anul 1946, după refugiu.

Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 89/F din 10 aprilie 2006, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de R.P. A dispus anularea hotărârii nr. 4417 din 9 noiembrie 2005, emisă de pârâtă și a obligat-o să emită reclamantei, o nouă hotărâre, prin care să recunoască calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, republicată, pentru perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor prevăzute de lege, începând cu data de 1 august 2005.

A obligat pârâta să plătească reclamantei, cheltuieli de judecată în sumă de 200 RON.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că, față de probele administrate, înscrisurile din dosar, coroborate cu dispozițiile martorilor audiați, pe nume F.I. și P.E., rezultă că refugiul reclamantei a fost datorat persecuțiilor etnice suferite de familia acesteia, reclamanta fiind minoră la acea dată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Brașov, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9, precum și art. 3041 C. proc. civ.

Recurenta a susținut, în esență, că în mod greșit, prima instanță a admis cererea, întrucât refugiul reclamantei nu s-a datorat persecuției etnice, din actele depuse la dosar rezultând că domiciliul acesteia a fost percheziționat de garda de fier și că acesta a fost motivul refugiului.

Or, aceste percheziții nu aveau loc numai la domiciliul etnicilor maghiari, ci și la toate locuințele persoanelor care nu aderau la politica formațiunilor extremiste.

Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, modificată și completată, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice.

Dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1 se face de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

Din declarațiile celor doi martori audiați, pe nume F.I. și P.E. rezultă fără dubii că persecuțiile exercitate asupra familiei au constat în persecuții de natură etnică, amenințări, bătăi de către autoritățile de la acea vreme, fapt ce a determinat familia reclamantei, compusă din 6 persoane, părinții și patru copii, printre care și reclamanta să plece în refugiu.

Față de argumentele reținute mai sus, recursul pârâtei se vădește a fi nefondat, urmând ca în temeiul art. 312 C. proc. civ., să fie respins, cu menținerea sentinței criticată ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 89/F din 10 aprilie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2006.