Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 3928/2006 AI generated

Sufficiency of notarized witness declarations to prove ethnic persecution for statutory benefits where witnesses absent due to medical reasons

Case Number Decizia nr. 3928/2006
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice admitted the appellant's appeal, reversed the lower court's decision, and ordered the pension authority to reissue its determination to recognize the claimant as a beneficiary of Law No. 189/2000 for the period of May 1941 to September 1944, starting October 1, 2005. The dispute concerned the claimant's challenge to a pension authority decision denying her status as a victim of ethnic persecution following the 1940 Vienna Dictum, where the Court of Appeal had previously dismissed the case on the grounds that notarized witness statements were insufficient evidence because the witnesses did not appear in court for deposition. The Supreme Court relied on Article 4(2) of Law No. 189/2000 and Government Decision No. 127/2002, establishing that in the absence of official documents, ethnic persecution is sufficiently proven by witness declarations, particularly when those witnesses are themselves recognized beneficiaries and have demonstrated valid medical reasons for their absence from the judicial proceedings.

Legislator headnote

AI generated

art. 4 alin. (2) din Legea nr. 189/2000, art. 312 și 314 C. proc. civ; Sufficiency of notarized witness declarations to prove ethnic persecution for statutory benefits where witnesses absent due to medical reasons: 189/2000 for the period of May 1941 to September 1944, starting October 1, 2005. The dispute concerned the claimant's challenge to a pension authority decision denying her status as a victim of ethnic persecution following the 1940 Vienna Dictum, where the Court of Appeal had previously dismissed the case on the grounds that notarized witness statements were insufficient evidence because the witnesses did not appear in court for deposition. The Supreme Court relied on Article 4(2) of Law No. 189/2000 and Government Decision No. 127/2002, establishing that in the absence of official documents, ethnic persecution is sufficiently proven by witness declarations, particularly when those witnesses are themselves recognized beneficiaries and have demonstrated valid medical reasons for their absence from the judicial proceedings.

Keywords

AI generated
proof of persecution valid documents victim status grounds for cassation sufficiency of evidence statement of reasons

Cited Legislation

AI generated
art. 4 alin. (2) din Legea nr. 189/2000
Recurenta a susținut că sentința instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât nu a ținut seama de dispozițiile art. 4 alin.
art. 312 și 314 C. proc. civ
Procedural basis cited in the dispositive for admitting the appeal, quashing the lower court's decision, and ruling on the merits.
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 312 și 314 C. proc. civ.

Procedural basis cited in the dispositive for admitting the appeal, quashing the lower court's decision, and ruling on the merits.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la data de 23 ianuarie 2006, reclamanta I.I. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 19312 din 17 decembrie 2005, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară al Legii nr. 189/2000, cu motivarea că, după Dictatul de la Viena din 1940, a fost obligată să se refugieze ca urmare a persecuțiilor etnice suferite.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 168 din 29 martie 2006, a respins acțiunea formulată de reclamantă, reținând că aceasta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege, fiind insuficiente în probațiune declarațiile autentificate ale martorilor M.M. și C.I. și în condițiile în care nu a fost posibilă suplimentarea probelor prin audierea celor doi, reclamanta susținând că vârsta și starea de sănătate nu le permite prezența în instanță.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, reclamanta I.I.

Recurenta a susținut că sentința instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât nu a ținut seama de dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 189/2000, potrivit cărora dovada persecuției etnice se poate face în lipsa unor înscrisuri, cu declarații de martori, iar practica instanței supreme este în sensul că declarațiile autentificate la notariat sunt un mijloc de probă suficient în dovedirea acțiunii.

S-a mai susținut că instanța de fond nu a ținut seama că recurenta-reclamantă este de naționalitate maghiară, fapt ce explică refugierea ei din Ardealul de Sud, rămas în administrarea Statului român, în Ardealul de Nord aflat sub ocupația Ungariei și face implicit dovada persecuției etnice care a determinat-o să se refugieze.

Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor art. 4 din H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute în art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în lipsa acestora, prin declarații de martori.

Recurenta-reclamantă a făcut dovada refugiului și a persecuției etnice suferite, cu declarațiile autentificate ale martorilor C.I. și M.M., ei înșiși beneficiari ai Legii nr. 189/2000, calitate ce le-a fost recunoscută de pârâtă, prin hotărârile menționate în declarațiile acestora.

În acest context nu este relevantă împrejurarea că aceștia nu au putut fi prezenți în instanță, în vederea audierii, cu atât mai mult, cu cât au făcut dovada motivelor medicale ce i-au pus în imposibilitate de prezentare.

Rezultă, așadar, în mod evident, că recurenta, cetățean român, a suferit persecuții de natură etnică, din partea unuia dintre guvernele ce au condus România în perioada menționată de lege, nefiind relevante naționalitatea acestuia sau guvernul care a exercitat persecuția, atâta vreme cât actul normativ însuși nu face o asemenea distincție.

Pentru aceste motive, în baza dispozițiilor art. 312 și 314 C. proc. civ., Curtea va admite recursul declarat în cauză, va casa sentința atacată și în fond, va admite acțiunea reclamantei I.I., obligând, totodată, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască acesteia beneficiul drepturilor solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de I.I. împotriva sentinței civile nr. 168 din 29 martie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și în fond, admite acțiunea.

Anulează hotărârea nr. 19312 din 7 decembrie 2005 a Casei Județene de Pensii Cluj.

Obligă pârâta să emită o nouă hotărâre, cu recunoașterea beneficiului drepturilor recunoscute de Legea nr. 189/2000, reclamantei I.I., pentru perioada mai 1941 - septembrie 1944, începând cu data de 1 octombrie 2005.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2006.