Appeal against pension denial for ethnic persecution victim dismissed; parental deportation under 1940 treaty sufficient for benefits

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 20 februarie 2006, reclamanta B.C. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 15656/963 din 13 ianuarie 2006, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu motivarea că părinții săi au făcut obiectul schimbului de populație dintre România și Bulgaria, ca efect al tratatului încheiat între cele două țări la 7 septembrie 1940, iar ea s-a născut în perioada strămutării acestora, la 1 octombrie 1942.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 799 din 4 aprilie 2006, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a constatat că reclamanta a suferit persecuții din motive etnice în perioada 1 octombrie 1942 - 6 martie 1945, urmând a-i fi acordate drepturile solicitate începând cu luna ianuarie 2006.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că probele administrate în cauză fac dovada strămutării părinților reclamantei, din Bulgaria, în România, ca efect al tratatului dintre cele două țări, tatăl reclamantei, B.N., fiind el însuși beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, în baza hotărârii emise de pârâtă, pentru perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945.

Pe cale de consecință, s-a apreciat că nu există nici o rațiune pentru care reclamanta n-ar beneficia de același tratament, înăuntrul termenului prevăzut de lege, a cărui limită superioară este 6 martie 1945.

Referitor la înscrisul denumit „Declarație”, în care apare numele unor persoane cu care reclamanta nu are legătură de rudenie, invocat de pârâtă în întâmpinare, instanța l-a înlăturat, considerându-l lipsit de relevanță, atâta vreme cât pârâta i-a recunoscut tatălui reclamantei, calitatea de persecutat etnic.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 și dispozițiile art. 3041 C. proc. civ.

Recurenta a susținut că instanța de fond a ignorat neconcordanța dintre actele de stare civilă depuse de reclamantă, din care rezultă că părinții acesteia sunt N.B. și A.B. și singurul act care dovedește existența persecuției etnice - situația imobiliară a locuitorului C.B.

S-a susținut, de asemenea, că nu sunt întrunite, în persoana reclamantei, condițiile impuse beneficiarilor legii - persecuția din motive etnice și strămutarea, pe cale de consecință, în altă localitate decât cea de domiciliu, deoarece reclamanta s-a născut și a trăit tot timpul pe teritoriul Statului român.

În sfârșit, s-a afirmat că, în cazul cetățenilor români aflați pe teritoriul Cadrilaterului, trebuia să se țină seama, cu ocazia acordării beneficiului drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 și de Textul Tratatului de la Craiova, conform căruia schimbul de populație urma să se facă într-un termen de 3 luni calculat de la data schimbului instrumentelor de ratificare, urmând ca armata bulgară să ocupe teritoriul, astfel evacuat, în intervalul 20 septembrie 1940 - 1 octombrie 1940; de aici, concluzia că nu pot fi beneficiari ai legii, decât persoanele care, la data semnării tratatului, locuiau în teritoriile ce urmau a fi evacuate sau au fost concepute în această perioadă și născute după strămutarea părților, prin aplicarea principiului potrivit căruia copilul conceput se consideră născut ori de câte ori aceasta este în interesul lui.

Recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobat prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, după cum urmează: c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, au asimilat persoanelor strămutate, pe cele expulzate, refugiate, precum și pe cele care au făcut obiectul schimbului de populație, ca efect al unui tratat bilateral.

Textul legal a avut în vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinții și copiii lor, născuți înainte sau în timpul strămutării, atâta vreme cât consecințele traumatizante ale unei asemenea experiențe au fost suportate de toți membrii familiei, iar scopul legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii. Acestea sunt, de altfel, și motivele pentru care nu se impune menționarea expresă a copiilor născuți în refugiu, printre beneficiarii legii, ci doar a soțului supraviețuitor, care nu a suferit în mod direct consecințele strămutării.

În raport cu aceste aspecte, prevederile tratatului bilateral referitoare la termenul de recomandare de 3 luni pentru efectuarea schimbului de populație, invocate în motivele de recurs, nu prezintă relevanță juridică în speță, la fel și principiul referitor la drepturile recunoscute copilului de la data concepției.

Sunt, de asemenea, lipsite de relevanță în speță înscrisurile referitoare la C.B., neavând nici o importanță dacă acesta se afla sau nu în vreun grad de rudenie cu intimata-reclamantă, din moment ce recurenta-pârâtă a recunoscut tatălui intimatei, prin decizia nr. 1066 din 28 august 2002, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Pentru aceste considerente, constatând că, potrivit art. 304 și 3041, nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 799 din 4 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2006.