Compensatory benefits for ethnic refugees: sufficiency of general geopolitical tension to prove ethnic persecution under Law 189/2000
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal, reversed the lower court’s dismissal, and ordered the Defendant Pensions House to issue a new decision recognizing the claimant as a beneficiary of Law no. 189/2000 for the period between January 1, 1941, and March 6, 1945, effective from November 1, 2004. The dispute concerned the refusal to grant compensatory benefits for ethnic persecution, specifically the claimant's alleged flight in 1941 from her rural home to a city within the same national state, where the lower court had denied the claim due to lack of concrete proof of specific ethnic threats and the fact that the destination remained under Romanian administration. Relying on Article 1, lit. c) of Government Ordinance no. 105/1999, the appellate court determined that the lower court had misinterpreted the legal requirements by demanding specific witness testimony of ethnic motives, instead establishing that the general geopolitical tension and territorial changes resulting from the Vienna Dictat in 1940 were sufficient to substantiate the status of an ethnic refugee during the relevant period.
Legislator headnote
AI generatedart. 3041 C. proc. civ; Compensatory benefits for ethnic refugees: sufficiency of general geopolitical tension to prove ethnic persecution under Law 189/2000: Din analiza motivelor de recurs și soluția instanței de fond, în raport cu probele administrate în cauză, actele normative incidente pricinii, precum și cu dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat și îl va admite pentru următoarele considerente.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 717 din 2 noiembrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de B.G., prin care aceasta a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj și a solicitat anularea hotărârii nr. 16.242 din 23 februarie 2005, emisă de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, a reținut că prin probele administrate în cauză, reclamanta nu a făcut dovada refugiului din motive de persecuție etnică, din localitatea de domiciliu, într-o altă localitate, în sensul că martorii S.R. și F.A., prin declarațiile date în fața instanței de fond, precizează că nu cunosc în concret faptele de persecuție etnică care au determinat mutarea reclamantei din Vlaha, în luna ianuarie 1941, în localitatea Cluj.
A mai reținut că localitatea așa zisului refugiu era un teritoriu care aparținea Statului român și că nu se justifică refugiul din motive de persecuție etnică.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta B.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a susținut că în mod greșit, instanța de fond a i-respins acțiunea, întrucât localitatea de domiciliu, Vlaha, de unde a avut loc refugiul s-a aflat sub administrația Statului român, iar ca urmare a Dictatului de la Viena, localitatea Cluj s-a aflat sub administrația Statului maghiar.
Din analiza motivelor de recurs și soluția instanței de fond, în raport cu probele administrate în cauză, actele normative incidente pricinii, precum și cu dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat și îl va admite pentru următoarele considerente.
Într-adevăr din declarațiile, date în fața instanței de fond, a martorilor S.R. și F.A. rezultă că aceștia cunosc că în anul 1941 au existat persecuții etnice asupra persoanelor de etnie maghiară care locuiau în satul Vlaha, iar reclamanta a plecat să locuiască cu soțul său în localitatea Cluj, dar că nu cunosc cu exactitate să fi fost persecutați din motive etnice.
Însă, este de notorietate împrejurarea că prin încheierea Dictatului de la Viena, la data de 30 august 1940, o parte din teritoriul românesc al Transilvaniei a fost cedat către Ungaria, conducând la o tensionare a relațiilor dintre cele două state, nereușindu-se să se rezolve problema naționalităților, în sensul că o parte din persoanele de naționalitate română aflate pe teritoriul Transilvaniei de Nord a rămas în porțiunea primită de Ungaria, iar o parte din persoanele de naționalitate maghiară a rămas în Transilvania Sudică.
Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă persoanelor care, în perioada precizată, au suferit persecuți materializate sub forma refugiului, expulzării ori strămutării în altă localitate, din motive etnice.
Pentru considerentele arătate, Curtea constată că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile actelor normative incidente cauzei, motiv pentru care va admite recursul, va modifica sentința atacată, va anula hotărârea nr. 16242 din 23 februarie 2005, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și va obliga pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 ianuarie 1941 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 noiembrie 2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de B.G. împotriva sentinței nr. 717 din 2 noiembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința atacată, în sensul că admite acțiunea reclamantei B.G.
Anulează hotărârea nr. 16242 din 23 februarie 2005, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000.
Obligă pârâta să emită o nouă hotărâre în favoarea reclamantei, prin care să-i recunoască acesteia calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 1 ianuarie 1941 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 noiembrie 2004.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2006.