Compensation for wartime ethnic deportation: evidentiary standards for witness testimony under reparation statutes

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin decizia nr. 333 din 1 februarie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Botoșani împotriva sentinței civile nr. 258 din 7 septembrie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. A casat sentința atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceiași instanță.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că materialul probator administrat este insuficient pentru a conduce la concluzia că intimata-reclamantă B.E. a fost persecutată etnic prin deportare în Transnistria.

În fond după casare, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 140 din 24 mai 2006, a admis acțiunea formulată de reclamanta B.E. și cererea de intervenție formulată de Partida Romilor din România, a dispus anularea hotărârii nr. 1629 din 25 februarie 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani, a stabilit în favoarea reclamantei B.E., calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 aprilie 1943 - 1 septembrie 1944.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că din probatoriul administrat, respectiv proba testimonială și cea cu înscrisuri, rezultă că reclamanta, împreună cu familia sa, a fost deportată în Transnistria, în perioada 1 aprilie 1943 - 1 septembrie 1944, fiind persecutată din motive etnice.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Botoșani, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare, recurenta a susținut că în cuprinsul adresei nr. 1821 din 6 septembrie 2001, emisă de Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale și adresei nr. 2046 din 5 octombrie 2004, eliberată de Direcția Arhivelor Naționale Botoșani, se precizează că pentru dovedirea calității de persoană deportată în Transnistria, în situația în care probele administrate constau în declarații autentificate ale martorilor, aceștia trebuie să dovedească cu acte oficiale că s-au aflat în aceiași situație, ca și solicitantul drepturilor respective, situație care nu a fost realizată în speța de față.

Analizând motivele de recurs și soluția instanței de fond, în raport cu probele administrate în cauză, actele normative incidente pricinii și dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente.

Chiar dacă recurenta susține că adresele eliberate de către Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale și de Direcția Arhivelor Naționale Botoșani sunt acte eliberate de către un organ abilitat al statului competent în verificarea și constatarea situațiilor de stabilire a calității de refugiat din motive de persecuție etnică, Curtea reține că înscrisurile menționate în aceste adrese, pe care solicitanții trebuie să le depună pentru recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, nu pot excede textelor de lege în materie.

Din cuprinsul dispozițiilor art. 4 din H.G. nr. 127/2002, nu rezultă obligativitatea martorilor de a dovedi cu un act oficial afirmațiile susținute, act care să evidențieze că s-au aflat în aceiași situație cu solicitantul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă persoanelor care, în perioada precizată, au suferit persecuții materializate sub forma refugiului, expulzării ori strămutării în altă localitate, din motive etnice.

Pentru considerentele arătate, Curtea constată că instanța de fond a interpretat în mod judicios prevederile legale în materie și, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Botoșani împotriva sentinței nr. 140 din 24 mai .2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2006.