Ethnic persecution compensation denied for post-1945 relocation; appeal dismissed as unfounded
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's decision to reject the claimant's action against the county pension house. The case concerned a dispute over the entitlement to compensatory benefits under Law No. 189/2000 for victims of ethnic persecution, where the claimant argued that her relocation from Bessarabia to Romania in 1946 was due to forced movement by Soviet authorities. The court determined that the claim was meritless because the statutory provision (Article 1(c) of Government Ordinance No. 105/1999) strictly limits compensation to individuals subjected to refuge, expulsion, or resettlement specifically during the period from September 6, 1940, to March 6, 1945; since the claimant’s move occurred in September 1946, outside this legislative timeframe, she did not qualify for the requested benefits.
Legislator headnote
AI generatedart. 3041 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ; Ethnic persecution compensation denied for post-1945 relocation; appeal dismissed as unfounded: The case concerned a dispute over the entitlement to compensatory benefits under Law No. 189/2000 for victims of ethnic persecution, where the claimant argued that her relocation from Bessarabia to Romania in 1946 was due to forced movement by Soviet authorities. The court determined that the claim was meritless because the statutory provision (Article 1(c) of Government Ordinance No. 105/1999) strictly limits compensation to individuals subjected to refuge, expulsion, or resettlement specifically during the period from September 6, 1940, to March 6, 1945; since the claimant’s move occurred in September 1946, outside this legislative timeframe, she did not qualify for the requested benefits.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive to dismiss the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 65/CA din 27 martie 2006, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea introdusă de reclamanta S.E., prin care aceasta a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, solicitând anularea hotărârii nr. 240 din 23 ianuarie 2006, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză, rezultă că reclamanta a plecat cu fiica sa, din Cernăuți, în România, în anul 1946, pentru a-și căuta soțul și, respectiv, tatăl care era militar în armata română și nu a părăsit localitatea de domiciliu din motive de persecuție etnică, așa cum prevăd dispozițiile Legii nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, S.E., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivare, recurenta a arătat că instanța de fond în mod greșit a reținut că a plecat împreună cu fiica sa, în anul 1946, din Cernăuți, nereținând, de fapt, că a fost obligată în repetate rânduri să se mute în localitățile din jurul localității Cernăuți, pentru a se ascunde de autoritățile sovietice, din motive de persecuție etnică.
Analizând motivele de recurs și soluția instanței de fond, în raport cu probele administrate în cauză, actele normative incidente pricinii și dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente.
Din declarațiile autentificate ale martorilor B.F. și G.O., rezultă că acestea cunosc împrejurarea că recurenta, împreună cu fiica sa, a locuit în Cernăuți în perioada 1938 - 1946, urmând ca în septembrie 1946 să se refugieze din Bucovina, în localitatea Stupca, județul Suceava.
Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă persoanelor care, în perioada precizată, au suferit persecuții materializate sub forma refugiului, expulzării ori strămutării în altă localitate, din motive etnice.
În speță, însă, așa cum rezultă din actele dosarului, recurenta-reclamantă s-a mutat, împreună cu fiica sa, din Bucovina, în România, în anul 1946, an calendaristic care excede perioadei de acordare a drepturilor recunoscute pentru atribuirea calității de beneficiar pentru motive de persecuție etnică.
Pentru considerentele arătate, Curtea constată că instanța de fond a interpretat în mod judicios prevederile legale în materie și, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.E. împotriva sentinței nr. 65/CA din 27 martie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2006.