Military reserve order annulment time-barred under administrative action limitation and forfeiture periods

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 250 din 7 octombrie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a respins excepțiile invocate de pârâtul Ministerul Apărării Naționale, a admis acțiunea formulată de reclamantul V.G., a anulat Ordinul nr. MP 95 din 9 februarie 1992, emis de Ministerul Apărării Naționale și a obligat pârâtul să plătească reclamantului, suma de 50 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că excepțiile invocate de pârât, privind tardivitatea depunerii acțiunii peste termenul prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004 și inadmisibilitatea acțiunii pentru nulitatea plângerii prealabile ca urmare a formulării acesteia peste termenul de 30 de zile și, respectiv, 6 luni de la data emiterii ordinului atacat, nu i se pot imputa reclamantului, arătând că acestuia i s-a adus la cunoștință verbal de trecerea sa în rezervă, pârâtul nefăcând nici o dovadă a faptului că Ordinul Ministerului Apărării Naționale nr. 95/1992 i-a fost comunicat reclamantului.

Pe fondul cauzei, a reținut că reclamantul a fost trecut în rezervă prin Ordinul nr. 95 din 9 februarie 1992, emis de Ministerul Apărării Naționale, în baza art. 43 lit. i) și art. 47 lit. a) din Statutul Corpului Ofițerilor, reclamantul fiind încadrat la data respectivă la Centrul Militar Județean Hunedoara, reținându-se în sarcina acestuia, încălcarea programului de lucru stabilit prin Hotărârea Biroului Executiv al Consiliului Superior al Armatei din data de 27 iunie 1990, hotărâre care este nelegală și încalcă prevederile aplicabile în cadrul armatei, respectiv Decretul - lege nr. 95/1990, Ordinul Ministerului Apărării Naționale nr. 15/1990 și prevederile art. 341 din Regulamentul Serviciului Interior.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Ministerul Apărării Naționale, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ.

În motivare, acesta a susținut că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamantului și a respins excepțiile invocate de către pârât privind tardivitatea îndeplinirii proceduri prealabile, în raport cu dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și prescripția plângerii prealabile în raport cu dispozițiile art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004.

A mai invocat recurentul, prescripția dreptului material de introducere a acțiunii, în raport cu dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, decăderea reclamantului din dreptul de introducere a acțiunii prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Cât privește legalitatea emiterii Ordinului de trecere în rezervă, recurentul susține că acesta a fost emis cu respectarea dispozițiilor art. 43 lit. i), coroborat cu art. 47 din Statutul Corpului Ofițerilor, întrucât reclamantul a comis abateri grave de la regulamentele militare, în sensul că nu a vrut să execute Ordinul militar în repetate rânduri, fiind sancționat cu mustrare scrisă în data de 26 noiembrie 1991 și cu arest în data de 7 ianuarie 1992.

Analizând motivele de recurs, soluția instanței de fond și materialul probator administrat în cauză, Curtea constată că recursul este fondat, va fi admis, va modifica sentința atacată și va respinge acțiunea reclamantului, ca tardiv formulată, având în vedere următoarele considerente.

Curtea constată că reclamantul nu a respectat dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că a solicitat anularea actului administrativ individual peste termenul de 6 luni de la luarea lui la cunoștință.

De asemenea nu au fost respectate nici dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în sensul că în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului.

Potrivit adresei nr. A-13464 din 1 aprilie 2004, Ministerul Apărării Naționale - U.M. nr. 02418 comunică reclamantului V.G., că a fost trecut în rezervă la data de 9 februarie 1992, prin Ordinul Ministerului Apărării Naționale nr. MP.95 din 9 februarie 1992, cu aplicarea dispozițiilor art. 43 lit. i) din Statutul Corpului Ofițerilor, această propunere fiind determinată de motive imputabile reclamantului, constând în comportare incompatibilă cu calitatea de ofițer.

Reclamantul a depus acțiunea introductivă, prin sesizarea Curții de Apel Alba Iulia, la data de 14 martie 2005.

Ordinul nr. MP 95 al Ministerului Apărării Naționale, care face obiectul cauzei de față, a fost emis la data de 9 februarie 1992.

Cum reclamantul a luat cunoștință de emiterea ordinului atacat la data de 1 aprilie 2004 și s-a adresat instanței la data de 14 martie 2005, în vederea anulării Ordinului Ministerului Apărării Naționale nr. 95, emis la data de 9 februarie 1992, Curtea constată că sunt aplicabile în cauză prevederile art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora termenul prevăzut la alin. (1) este un termen de prescripție, iar termenul prevăzut la alin. (2) este un termen de decădere, acțiunea reclamantului nefiind introdusă înlăuntrul acestor termene.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii intimatului-reclamant V.G., ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Apărării Naționale împotriva sentinței civile nr. 250 din 7 octombrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de V.G., ca tardiv formulată.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2006.