Recognition of anti-communist resistance status: admissibility of private and testimonial evidence to prove exmatriculation in administrative review

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 297 din 8 februarie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul P.T., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, a anulat decizia din 12 mai 2005 a Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, comunicată prin adresa nr. 4266 din 9 iunie 2005 și a obligat pârâta să reanalizeze cererea de constatare a calității de luptător în rezistența anticomunistă, în raport cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut că decizia de respingere a cererii reclamantului a fost motivată pe lipsa documentelor din care să rezulte faptul că acesta a fost exmatriculat.

Tribunalul a menționat că în raport cu împrejurarea că foaia matricolă prezentată de reclamant a fost eliberată de Arhivele Statului - Direcția Județeană Galați în cursul judecării contestației, soluția care se impune este aceea de a oferi Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, posibilitatea să reanalizeze cererea acestuia.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat recurs, în termen legal, Ministerul Justiției, care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și pe fond, respingerea acțiunii.

În motivarea cererii, recurentul a arătat că sentința atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, fiind aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 214/1999 se recunoaște calitatea de luptător în rezistența anticomunistă desfășurată în perioada 1945 - 22 decembrie 1989, persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice sau supuse, din aceleași motive, unor măsuri administrative abuzive.

Conform art. 3 lit. f) din același act normativ, prin măsuri administrative abuzive se înțelege orice măsuri luate de organele fostei miliții sau securități ori de alte organe, ca urmare a săvârșirii unei fapte în scopurile menționate la art. 2 alin. (1), în baza cărora s-a dispus exmatricularea din școli, licee și facultăți.

Recurentul a precizat faptul că la data de 21 aprilie 2005, Comisia a constatat, în urma analizării cererii și a înscrisurilor depuse de intimat, că nu există documente care să facă dovada exmatriculării sale din motive politice, împrejurare față de care a dispus respingerea cererii.

La instanța de fond, intimatul-reclamant a depus o copie a unei foi matricole eliberată de Direcția Județeană Galați a Arhivelor Naționale, din care rezultă că acesta a fost exmatriculat, fără a se indica motivul pentru care a fost luată o asemenea măsură.

În plus, intimatul-reclamant a prezentat declarații sub semnătură privată date de unii dintre foștii săi colegi de școală, care au relatat că acesta a fost exmatriculat din motive politice.

Recurentul a mai arătat că în mod greșit prima instanță, în urma coroborării probelor administrate în cauză, a stabilit că, deși nu există un ordin formal din partea instituției de învățământ privind exmatricularea intimatului-reclamant din motive politice, acesta a suferit o măsură abuzivă de ordin administrativ, care se înscrie în dispozițiile art. 3 lit. f) din O.U.G. nr. 214/1999.

În opinia recurentului, situațiile de fapt ce reclamă încadrarea solicitanților în textele art. 2 și 3 din actul normativ în discuție, se dovedesc exclusiv cu înscrisuri oficiale eliberate de organele competente sau, în ultimă instanță, cu prezentarea în fața Comisiei, a explicațiilor suplimentare la solicitarea acesteia, O.U.G. nr. 214/1999 nepermițând administrarea probei testimoniale.

Analizând hotărârea atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ, Curtea constată că se impune respingerea recursului, ca nefondat.

Sentința criticată este legală și temeinică, în speță nefiind incidente cazurile prevăzute de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii.

Astfel, în mod corect prima instanță a apreciat, în raport cu înscrisul nou prezentat de intimatul-reclamant, respectiv foaia matricolă din registrul matricol pe anii 1950 - 1954 de la Școala Medie Tehnică de Măsurători Terestre București, că se impune reanalizarea cererii acestuia de către Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă.

De menționat, în acest sens și faptul că a nu lua în considerare probele administrate în fața instanței de contencios administrativ, conform art. 167 și urm. C. proc. civ., ar însemna o golire de conținut a controlului judecătoresc asupra actelor administrative.

În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 297 din 8 februarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 23999/2/2005 (nr. vechi 2422/2005), în contradictoriu cu intimatul P.T.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 2 noiembrie 2006.