Lawfulness of temporary civil service transfer and statutory entitlement to transport and housing allowances under 2005 customs legislation

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 14 februarie 2006, reclamantul A.A. a chemat în judecată Autoritatea Națională a Vămilor, solicitând anularea Ordinului nr. 8070 din 18 decembrie 2005 și revocarea măsurii mutării sale temporare pe o perioadă de 3 luni la Biroul Vamal Fălciu, precum și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite, începând cu 19 decembrie 2005.

În motivarea cererii, reclamantul a învederat că prin ordinul atacat a fost mutat temporar din funcția de inspector vamal la Biroul Vamal Băneasa, într-o funcție similară la Biroul Vamal Fălciu, județul Iași, fără a i se asigura cheltuielile aferente transportului și cazării într-o altă localitate.

Reclamantul a mai arătat că, pe lângă faptul că ordinul nu a fost motivat, este de natură a-i îngrădi nejustificat dreptul la muncă, fiind emis cu încălcarea prevederilor art. 79 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, potrivit cărora mutarea temporară se face în cadrul altui compartiment al autorității publice și nu la o instituție distinctă cum este Direcția Regională Vamală Iași, în raport cu Direcția Regională Vamală București, de care aparține Biroul Vamal Băneasa.

Prin sentința civilă nr. 1204 din 25 mai 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că mutarea temporară, astfel cum este reglementată de art. 79 din Legea nr. 88/1999, nu implică drepturile salariale pe care le solicită reclamantul, acesta păstrându-și drepturile bănești cuvenite funcției.

Lipsa motivării nu duce la nelegalitatea actului care este emis cu respectarea normelor în vigoare, potrivit cărora mutarea temporară poate avea loc în oricare compartiment al unităților subordonate Autorității Naționale a Vămilor.

Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamantul A.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamantul a invocat lipsa motivării ordinului, ca și împrejurarea, ignorată de instanță, ca măsura mutării temporare, deși expirată ca durată, a produs consecințe, fiind urmată de declanșarea cercetării disciplinare pentru neprezentarea la biroul vamal indicat.

Reclamantul a mai arătat că instanța nu s-a pronunțat pe aspectul drepturilor salariale cuvenite, iar cu privire la mutarea sa la un loc de muncă situat la peste 400 km distanță de București, nu a avut în vedere abuzul autorității care nu a luat măsuri pentru asigurarea cheltuielilor de transport, cazare și hrană necesitate de această deplasare.

Examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel, instanța de fond a constatat în mod justificat că ordinul atacat, deși nu cuprinde motivarea necesității luării măsurii mutării temporare a reclamantului pe timp de 3 luni, este emis cu respectarea prevederilor Legii nr. 188/1999 - art. 79 alin. (3), privind păstrarea funcției și a drepturilor salariale. Textul de lege sus menționat nu prevedea, la data emiterii ordinului, 19 decembrie 2005, dreptul celui mutat la decontarea cheltuielilor de transport sau de cazare, astfel încât critica adusă de reclamant, în sensul că i-ar fi fost vătămate drepturile sale de funcționar public, nu este întemeiată.

De-abia prin O.G. nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici pe anul 2006, intrată în vigoare la 23 ianuarie 2006, s-a prevăzut dreptul persoanei mutate în altă localitate, în cadrul aceleiași instituții, la rambursarea costului transportului, la plata unei indemnizații egale cu salariul, la un concediu plătit de 5 zile și la asigurarea unei locuințe de serviciu.

În cauză, se constată că reclamantul, aflat mai întâi în concediu medical în perioada 21 decembrie 2005 - 31 ianuarie 2006, nu s-a prezentat nici ulterior la Biroul Vamal Fălciu, unde fusese mutat, deși ar fi putut beneficia de drepturile acordate prin art. 27 din O.G. nr. 2/2006, astfel încât la 22 martie 2006 a expirat durata de 3 luni prevăzută în ordin și reclamantul și-a reluat postul la Biroul Vamal Băneasa.

În aceste împrejurări, ordinul atacat fiind emis cu respectarea legii, lipsa motivării nefiind sancționată cu nulitatea actului, nu se justifică nici acordarea unor drepturi salariale, acțiunea fiind corect respinsă.

Cât privește faptul că pentru neprezentarea la locul de muncă, reclamantul a fost cercetat disciplinar și sancționat cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioadă de 3 luni, acest aspect nu prezintă relevanță în prezenta cauză, formând obiectul unui alt litigiu.

În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.A. împotriva sentinței civile nr. 1204 din 25 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2006.