Eligibility for ethnic persecution pension requires forced displacement from domicile due to ethnic motives, excluding voluntary relocation or fleeing indirect consequences of third-party persecution
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appeal, upholding the lower court’s decision and ruling in favor of the County Pension House, thereby confirming that the claimant did not qualify for benefits. The dispute concerned a civil administrative challenge to a pension authority decision denying the claimant status as a beneficiary under Government Ordinance No. 105/1999 for suffering ethnic persecution. The claimant argued she was forcibly displaced and persecuted due to her mother's employment by a person of Jewish origin, but the court found it established that the claimant voluntarily left her domicile in 1940 and only temporarily fled to a different locality in 1941, returning to her original home in 1945. Relying on Article 1(lit. c) of the Ordinance and Article 2 of the Implementing Norms, the court held that voluntary relocation or fleeing solely to avoid indirect consequences of persecution against a third party did not meet the statutory definition of being forcibly expelled or displaced for ethnic reasons, rendering the claimant ineligible for the special pension regime.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ; Eligibility for ethnic persecution pension requires forced displacement from domicile due to ethnic motives, excluding voluntary relocation or fleeing indirect consequences of third-party persecution: The dispute concerned a civil administrative challenge to a pension authority decision denying the claimant status as a beneficiary under Government Ordinance No. 105/1999 for suffering ethnic persecution. The claimant argued she was forcibly displaced and persecuted due to her mother's employment by a person of Jewish origin, but the court found it established that the claimant voluntarily left her domicile in 1940 and only temporarily fled to a different locality in 1941, returning to her original home in 1945. Relying on Article 1(lit. c) of the Ordinance and Article 2 of the Implementing Norms, the court held that voluntary relocation or fleeing solely to avoid indirect consequences of persecution against a third party did not meet the statutory definition of being forcibly expelled or displaced for ethnic reasons, rendering the claimant ineligible for the special pension regime.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited to dismiss the appeal as unfounded and confirm the lower court's decision.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 96 din 14 februarie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de P.I., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, prin care reclamanta a solicitat anularea hotărârii nr. 19.204 din 24 noiembrie 2005, emisă de pârâtă și obligarea pârâtei să îi recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea sentinței civile pronunțate, curtea de apel a reținut, în esență, că reclamanta nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, întrucât susține că s-a refugiat din localitatea Cojocna, în condițiile în care localitatea sa de domiciliu era Iuriu de Câmpie, din care a plecat fără a fi persecutată din motive etnice și în care s-a și întors în luna martie 1945.
Împotriva sentinței civile nr. 96 din 14 februarie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, P.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a-și încadra criticile în vreuna din situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și susținând, în esență, că se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, întrucât în localitatea Cojocna, care se afla sub ocupație străină, a suferit persecuții de natură etnică, datorită originii etnice a persoanei la care lucra mama sa.
Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta-reclamantă P.L., în raport cu prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., ale O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare și ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, „beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice”, întrucât „a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate”.
Potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, „prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice”.
În susținerile sale, recurenta-reclamantă P.L. a preciza că în luna august 1940 a plecat, împreună cu mama sa, din localitatea Iuriu de Câmpie, în localitatea Cojocna, unde mama sa s-a angajat la un evreu. La data de 1 martie 1941, reclamanta susține că, împreună cu mama sa, a plecat în refugiu, în localitatea Cojocna Nouă, Turda, reîntorcându-se în localitatea Iuriu de Câmpie în luna aprilie 1945. În motivarea persecuțiilor etnice, reclamanta a precizat că mama sa a fost persecutată pe motive rasiale, întrucât a fost angajată la respectiva persoană de origine evreiască.
În mod corect, instanța de fond a reținut că, întrucât reclamanta nu a fost nevoită să își părăsească localitatea de domiciliu, Iuriu de Câmpie, datorită exercitării asupra sa a unor persecuții din motive etnice, cerință prevăzută de dispozițiile sus-menționate, nu se încadrează în categoria persoanelor care beneficiază de regimul stabilit prin O.G. nr. 105/1999.
De asemenea, Curtea constată că, întemeiat a reținut curtea de apel că nu este de natură a justifica acordarea beneficiului prevederilor O.G. nr. 105/1999, împrejurarea că reclamanta, împreună cu mama sa, au părăsit localitatea Iuriu de Câmpie, pentru a suferi ulterior, în localitatea Cojocna, consecințe nefavorabile decurgând din persecuțiile din motive etnice exercitate asupra persoanei pentru care muncea mama reclamantei, ceea ce le-a determinat pe reclamantă și pe mama sa să părăsească această localitatea, în favoarea localității Cojocna Nouă.
Față de cele arătate, Curtea constată că sentința civilă atacată este legală și temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., să fie respins recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de P.L. împotriva sentinței civile nr. 96 din 14 februarie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2006.