Disproportionate dismissal from public office for procurement defects lacking material consequences

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 6 septembrie 2005, reclamanta C.C. a chemat în judecată Ministerul Sănătății, solicitând anularea Ordinului nr. R/329 din 4 august 2005, prin care a fost destituită din funcția de director executiv al Direcției de Sănătate Publică Județeană Constanța, constatarea nulității și netemeiniciei raportului nr. MC/9710 din 4 august 2005 al Comisiei de Disciplină de pe lângă Ministerul Sănătății, reintegrarea în funcția avută anterior destituirii, obligarea pârâtului la plata diferenței de salariu și la daune morale de 500.000.000 lei vechi.

Prin ordinul contestat s-a imputat reclamantei, neglijența repetată în rezolvarea lucrărilor aferente funcției sale de director executiv, privitoare la încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 60/2001, referitor la achiziționarea de servicii de proiectare.

A arătat reclamanta că abaterile reținute sunt netemeinice, întrucât achiziția serviciilor de proiectare s-a făcut printr-un concurs de soluții și nu prin contract de achiziții, obligativitatea încheierii acestuia fiind prevăzută numai în cazul aplicării procedurilor de licitație deschisă, restrânsă sau negociere competitivă.

A mai susținut reclamanta, că necompletarea codului CPSA este o omisiune de formă și nu de fond, lucrările fiind realizate fără crearea vreunui prejudiciu.

Referitor la lipsa vizei de control financiar preventiv pe contracte, responsabilitatea revenea directorului financiar al A.S.P.J. Constanța, care a semnat contractele.

În ce privește contractele de execuție încheiate cu SC G.I. SRL, reclamanta arată că printr-un act adițional s-au anulat primele 2 contracte, nefiind creat bugetului de stat nici un prejudiciu, activitatea sa neputând fi caracterizată ca management defectuos.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 163/CA din 27 februarie 2006, a admis acțiunea reclamantei, a anulat ordinul atacat, a dispus reintegrarea reclamantei în funcția deținută anterior și a obligat pârâtul la plata diferenței de salariu.

Instanța a apreciat că aplicarea celei mai severe sancțiuni disciplinare s-a făcut doar în considerarea existenței unei abateri disciplinare despre care nu s-a făcut dovada că a produs consecințe materiale sau de altă natură, grave, perturbarea activității Direcției de Sănătate Publică Județeană Constanța și fără a se ține cont de criteriile prevăzute de legiuitor pentru individualizarea sancțiunii disciplinare.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs, pârâtul Ministerul Sănătății, susținând că instanța a apreciat greșit că nu s-a ținut cont de individualizarea sancțiunii disciplinare, că au fost interpretate greșit probele dosarului. Cu privire la faptul că nu a fost completat codul CPSA, instanța reține doar că necompletarea acestuia nu a influențat oferta de preț, neobservând că astfel s-au încălcat prevederile din actele normative în vigoare.

Cu privire la procedura prealabilă, recurenta precizează că instanța nu a observat că aceasta a fost depusă după introducerea acțiunii.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 65 din Legea nr. 188/1999, încălcarea cu vinovăție de către funcționarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcției publice pe care o dețin și a normelor de conduită profesională și civică prevăzute de lege, constituie abatere disciplinară și atrage răspunderea disciplinară a acestora. La pct. 2 lit. b) este prevăzută neglijența repetată în rezolvarea lucrărilor, iar la lit. j), încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicții stabilite prin lege. Art. 3 al aceluiași articol enumeră sancțiunile disciplinare, ultima fiind destituirea din funcția publică.

La pct. 4 se arată că la individualizarea sancțiunii disciplinare se va ține seama de cauzele și gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, gradul de vinovăție și consecințele abaterii, comportarea generală în timpul serviciului a funcționarului public, precum și de existența în antecedentele acestuia a altor sancțiuni disciplinare care nu au fost radiate în condițiile prezentei legi.

Așa fiind, în mod corect instanța de fond a reținut că, din corelarea dispozițiilor art. 65 alin. (4), cu dispozițiile art. 84 alin. (5), conducătorul autorității publice, pentru a putea dispune sancțiunea disciplinară a destituirii din funcția publică, are obligația să țină seama de criteriile ce individualizează sancțiunea, astfel cum acestea sunt prevăzute de lege și nu exclusiv de condiția săvârșirii repetate a unor abateri disciplinare sau a unei abateri grave.

Privitor la dosarul de achiziții, comisia de control a stabilit că nu a fost întocmit caietul de sarcini. Întocmirea acestuia, însă, nu era necesară, întrucât, conform H.G. nr. 461/2001, art. 18, achiziția serviciilor de proiectare s-a făcut printr-un concurs de soluții și nu prin contract de achiziții, obligativitatea încheierii acesteia fiind prevăzută numai în cazul aplicării procedurilor de licitație, deschisă, restrânsă sau negociere competitivă, în vederea încheierii unui contract de achiziție.

Cu privire la faptul că cele două contracte de proiectare nu au viză de control financiar preventiv, în mod corect instanța de fond a reținut lipsa vinovăției reclamantei-intimate, față de împrejurarea că acestea au fost semnate de către directorul financiar al Direcției de Sănătate Publică Județeană Constanța.

În ordinul de destituire se menționează că sancțiunea este urmarea unor abateri disciplinare și neglijență repetată în activitate, cu toate că intimata-reclamantă nu a mai fost sancționată niciodată în cei 15 ani de activitate, obținând calificative maxime pentru activitatea sa.

Cu privire la contractul nr. 6357 din 5 mai 2005, chiar dacă au existat unele încălcări ale dispozițiilor legale, acestea nu au avut consecințe asupra patrimoniului Direcției de Sănătate Publică Județeană Constanța.

Referitor la susținerea că procedura prealabilă a fost efectuată după introducerea acțiunii, această excepție urmează a fi respinsă, față de prevederile art. 89 din Legea nr. 188/1999, care stipulează că „în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ, anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicare”.

Pe de altă parte, art. 93 al aceleiași legi precizează că „Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice”.

Având în vedere cele mai sus expuse, hotărârea instanței fiind legală și temeinică, recursul declarat de pârât se va respinge ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Sănătății împotriva sentinței civile nr. 163/CA din 27 februarie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă pe recurent să-i plătească intimatei-reclamante C.C., suma de 3190 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2006.