Appeal allowed and claim for ethnic persecution benefits under Law 189/2000 dismissed

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel Oradea, reclamanta J.F. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Bihor, pentru ca instanța să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiară a dispozițiilor Legii nr. 189/2000.

În motivarea cererii a arătat faptul că a fost refugiată din localitatea de domiciliu și a suferit persecuții de natură etnică, fiind beneficiară a dispozițiilor legale invocate.

Prin sentința nr. 31/CA/2006-PI din 20 februarie 2006, Curtea de Apel Oradea a admis acțiunea reclamantei, motivat de faptul că, din probele administrate, rezultă persecuția etnică suferită, întrucât mama reclamantei, refugiată, s-a întors în localitatea de domiciliu, pentru a naște, moment după care s-a reîntors în refugiu cu copilul.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând soluția pronunțată, ca netemeinică și nelegală.

A arătat faptul că reclamanta nu a făcut dovada persecuției etnice suferite și nici a strămutării, întrucât din actele dosarului nu rezultă că mama reclamantei a fost obligată să plece în refugiu, atâta timp, cât, de bună voie și nesilită de nimeni, a stat în localitatea de domiciliu, a născut și s-a deplasat unde a vrut.

Recursul este fondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând motivele invocate, în raport cu sentința pronunțată, materialul probator și dispozițiile legale incidente cauzei, va admite recursul declarat, va modifica hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii reclamantei J.F., pentru considerentele ce urmează.

În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții din motive etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, această categorie incluzând și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice și prin persoana persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod direct, dar și aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecințele acelei persecuții.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că reclamanta nu se încadrează în categoria beneficiarilor legii invocate, întrucât aceasta nu a suferit persecuții de natură etnică, nu a fost strămutată și nici nu a fost un copil născut în timpul strămutării familiei sale.

Nu se poate reține nici una din situațiile expres prevăzute de legiuitor pentru acordarea despăgubirilor prevăzute de dispoziția legală invocată, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat și, pe fondul cauzei, va respinge acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 31/CA/2006-PI din 20 februarie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantei J.F.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2006.