Eligibility for ethnic persecution compensation under Law No. 189/2000 for children born during parental displacement.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiune în contencios administrativ, reclamantul D.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 12388 din 25 noiembrie 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu motivarea că s-a născut în localitatea Caransebeș, unde erau refugiați părinții săi.

Prin sentința civilă nr. 53/CA-PI din 13 martie 2006, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul D.I. și a anulat hotărârea nr. 12388 din 25 noiembrie 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, pe care a obligat-o să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 19 iulie 1944 - 6 martie 1945.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a născut în perioada refugiului părinților săi și a suferit toate consecințele nefavorabile ale refugiului, ca și aceștia.

Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Bihor, care a motivat că reclamantul nu era născut la data strămutării părinților săi și ca urmare, nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutat.

Recursul este nefondat.

Exercitarea drepturilor și îndatoririlor părinților față de minori impune, pe lângă existența, de regulă, a unui domiciliu comun, în cadrul căruia să poată fi realizată paza fizică și juridică a minorului, și asigurarea nemijlocită de către părinți a unor alte cerințe, cu privire la obligația de întreținere, de îngrijire, de dezvoltare, și de educație.

Concluzia la care se ajunge prin asumarea raționamentului propus de recurentă, în sensul că un minor, mai ales de o vârstă foarte fragedă, nu împărtășește condiția grav restrictivă impusă părinților săi, este eronată și nu poate fi primită.

Soluția, ca și motivarea adusă de prima instanță, hotărârii pronunțate, sunt în afara de orice critică și exprimă un mod corect de înțelegere a legii în resorturile și finalitatea sa.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate, în dispozițiile normative menționate.

Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

În cauză, este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost strămutați din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași prejudicii pe care le-a suferit și familia sa, ca urmare a refugiului.

Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins ca atare, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 53/CA din 13 martie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2006.