Administrative challenge to missing ministerial accreditation opinion: mootness of duty-to-act claim absent the contested act
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedRecurs dismissed as unfounded, with the appellate court’s decision upholding the rejection of the plaintiff’s claim and leaving the lower instance’s ruling in force. The dispute concerned a challenge to an alleged ministerial administrative opinion regarding the authorization of academic specializations at a private university, where the defendant administration asserted that the specific opinion did not exist because positive reports from the accreditation body were not required for those years. The High Court held that the lower court had properly fulfilled its active role by attempting to obtain the challenged act, and determined that in the absence of the administrative act, any discussion regarding the mandatory nature of issuing such an opinion under Article 5(1)(d) of Law No. 88/1993 was moot. The court further ruled that while the lower court technically should have dismissed the main claim for lack of subject matter rather than as unfounded, this procedural error did not constitute grounds for nullity under Article 105(2) of the Civil Procedure Code, as the final solution of rejection was legally correct given that the plaintiff also sought compensation, which was properly denied.
Legislator headnote
AI generatedart. 5 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 88/1993, art. 3041 C. proc. civ, art. 129 alin. (5) C. proc. civ, art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, art. 105 alin. (2) C. proc. civ; Administrative challenge to missing ministerial accreditation opinion: mootness of duty-to-act claim absent the contested act: Judecătorul fondului a manifestat rol activ, în condițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., stăruind, prin măsurile dispuse prin încheierile de la 26 octombrie 2005, 23 noiembrie 2005 și 11 ianuarie 2006, în clarificarea situației de fapt, prin solicitarea depunerii de către pârât a actului atacat, precum și a documentației aferente, conform art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 273 din 8 februarie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de SC I.A.C. SRL București, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că avizul a cărui anulare se solicită, nu există, întrucât, potrivit art. 5 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 88/1993, doar rapoartele pozitive al C.N.E.A.A. sunt supuse acestei proceduri, or rapoartele din anul 1995, cât și cele din anii 2000 și 2001 nu au propus autorizarea funcționării unor specializări din cadrul institutului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal, reclamanta, invocând, în drept prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9, precum și cele ale art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta susține că instanța de fond nu a avut rol activ în elucidarea cauzei, în sensul că nu a făcut demersuri pentru obținerea actului administrativ a cărui anulare s-a solicitat. Instanța a interpretat greșit prevederile art. 5 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 88/1993, conchizând că nu trebuie emis avizul în discuție, când, de fapt, emiterea acestuia era obligatorie.
De asemenea, recurenta arată că există contradicție între considerente și dispozitiv, în sensul că soluția care s-ar fi impus, urmând raționamentul instanței, era de respingere a acțiunii ca lipsită de obiect, iar nu ca neîntemeiată.
În întâmpinarea formulată în recurs, la data de 7 iulie 2006, intimatul Ministerul Educației și Cercetării invocă aceleași apărări, ca la instanța de fond, susținând că hotărârea este legală, întrucât avizul atacat nu există.
Examinând sentința atacată, prin prisma recursului declarat, Înalta Curte constată:
Judecătorul fondului a manifestat rol activ, în condițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., stăruind, prin măsurile dispuse prin încheierile de la 26 octombrie 2005, 23 noiembrie 2005 și 11 ianuarie 2006, în clarificarea situației de fapt, prin solicitarea depunerii de către pârât a actului atacat, precum și a documentației aferente, conform art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Răspunsul pârâtului, în sensul că avizul atacat nu există, a făcut, însă, inutil orice demers suplimentar.
Cât privește controversa legată de interpretarea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 88/1993, Înalta Curte consideră că în lipsa actului a cărui anulare se solicită, orice discuție privind obligativitatea sau, dimpotrivă, lipsa obligației legale de emitere a acestuia, este inutilă. O astfel de problemă trebuie clarificată numai în ipoteza vizată de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, a refuzului nejustificat, ceea ce nu este cazul în speță, față de petitul cererii de chemare în judecată: „anularea în totalitate a actului administrativ - avizul ministrului”.
În fine, în ceea ce privește ultimul motiv de recurs, Înalta Curte reține că cererea de chemare în judecată viza și obligarea pârâtului la plata unor daune materiale și morale de 10.000 lei, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a acțiunii vizând cererea în întregul său. Este adevărat, însă, că pentru mai multă vigoare juridică, instanța de fond ar fi trebuit să constate pe capătul de cerere principal, lipsa obiectului acestuia, însă, în sine, această eroare procedurală nu este aptă să atragă nulitatea sentinței decât în condițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., care nu sunt întrunite în cauză, întrucât soluția de respingere este legală.
Petru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de față, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC I.A.C. SRL București, împotriva sentinței civile nr. 273 din 8 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2006.