Liability of subordinate for failure to verify public works execution and proper contracting procedures in military administrative discipline
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, upholding the Court of Appeal’s decision to reject the plaintiff's claim, thereby confirming the validity of the disciplinary imposition decisions. The case involved a military officer, acting as head of the housing department, who was held liable for damages caused by the improper execution of well repair works at a military unit; he challenged the disciplinary penalties by arguing he had merely followed orders from his commander and that the damage was not properly proven. The court found the appeal unfounded, determining that the officer failed to meet procedural requirements such as providing justificatory documents for the necessity of the work, failing to sign the inventory report fully, contracting the work without legal basis or guarantees, and approving payment without a proper reception certificate. The decisive legal basis rests on the principle that a subordinate cannot escape liability for negligence in the performance of their specific duties (verifying work execution and proper contracting procedures) merely by alleging the existence of illegal orders, which the officer failed to prove in writing.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 C. proc. civ; Liability of subordinate for failure to verify public works execution and proper contracting procedures in military administrative discipline: Ca șef compartiment cazarmare, S.S. a întocmit la 28 mai 2002, un raport către comandantul unității, pentru aprobarea alocării sumei de 30.000.000 lei, necesară executării lucrărilor de adâncire, denisipare, curățire, dezinfectare și dedurizare a apei la fântâna din incinta unității militare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 26 septembrie 2005, reclamantul S.S. a chemat în judecată Ministerul Apărării Naționale - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor și U.M. nr. 01136 Craiova, solicitând anularea deciziei de imputare nr. 6 din 17 noiembrie 2004, precum și a deciziei nr. 18 din 5 aprilie 2005, prin care i-a fost respinsă plângerea împotriva hotărârii de menținere a imputației.
În motivarea cererii sale, reclamantul a susținut că nu se face vinovat de producerea vreunei pagube, atât raportul de necesitate pentru alocarea sumei necesare reparării fântânii din incinta unității, cât și plata contravalorii lucrărilor, fiind executate din ordinul primit de la superiorul său - comandantul U.M. nr. 01136.
A mai susținut reclamantul că în fapt paguba pretinsă nu este nici dovedită, atâta vreme, cât nu a fost determinată prin metode adecvate.
Prin sentința civilă nr. 101 din 16 martie 2006, Curtea de Apel Craiova a respins acțiunea, reținând că reclamantul nu a dovedit că ar fi făcut o raportare în scris a ordinelor nelegale date de comandantul unității și că în lipsa acestora, în calitatea pe care o avea de șef serviciu cazarmare, răspunde pentru deficiențele constatate în executarea lucrării de reparare a fântânii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, S.S., susținând, în esență, că în totală contradicție cu probele administrate, instanța fondului a reținut că ar avea o culpă în producerea pagubei ce i-a fost imputată; că în mod nejustificat nu i s-a dat posibilitatea să dovedească că a executat un ordin nelegal, pentru care răspunzător este numai comandantul unității, așa cum reiese, de altfel, și din răspunsul pârâtei la interogatoriu.
Recursul nu este fondat.
Ca șef compartiment cazarmare, S.S. a întocmit la 28 mai 2002, un raport către comandantul unității, pentru aprobarea alocării sumei de 30.000.000 lei, necesară executării lucrărilor de adâncire, denisipare, curățire, dezinfectare și dedurizare a apei la fântâna din incinta unității militare.
De reținut că acest raport nu a fost însoțit de nici un document justificativ din care să reiasă necesitatea și oportunitatea lucrării. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât procesul-verbal încheiat de comisia de inventariere care propunea executarea acestor lucrări, nu fusese semnat decât de unul dintre cei cinci membrii desemnați.
La 29 mai 2002, S.S. a angajat firma SC P.C. SRL Caracal, pentru executarea lucrării la valoarea de 30.209.551 și fără a produce dovezi că alegerea acesteia s-ar fi făcut în condițiile legii, pe baza unor criterii care să confere garanția că este cea mai bună, atât din punct de vedere al calității, cât și al prețului.
Mai mult, contractarea lucrării s-a făcut fără a obliga societatea să-i garanteze în vreun fel executarea acesteia
În fine la 31 mai 2002, reclamantul a confirmat executarea lucrării prin plata prețului, fără ca, însă, să fi încheiat un proces-verbal de recepție care să ateste că acestea s-au realizat în totalitate și în sensul convenit.
În atare situație, legal și temeinic s-a stabilit că paguba produsă prin neexecutarea întocmai a adâncimii de 20 m, urmează a fi suportată de reclamant, acesta fiind în virtutea atribuțiilor și a actelor încheiate răspunzător de modul în care s-au executat lucrările.
Susținerea potrivit căreia demersurile inițiate ar fi fost ordonate de comandantul unității, nu numai că nu este dovedită, dar este și irelevantă față de împrejurarea că reclamantul și-a nesocotit propriile atribuții, atunci când, fără a verifica modul în care s-au executat lucrările de adâncire și reparare a fântânii, a aprobat pur și simplu plata către societatea comercială.
Astfel fiind și având în vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.S. împotriva sentinței nr. 101 din 16 martie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2006.