Eligibility of children born during forced population exchange displacement for compensatory rights under Law 189/2000

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 155/CA din 20 februarie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a admis contestația formulată de L.V., a anulat hotărârea nr. 5322 din 30 decembrie 2005 a Casei Județene de Pensii Tulcea și a stabilit reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că reclamantul a făcut dovada că s-a născut în anul 1944, ulterior perioadei când a avut loc schimbul de populație între Bulgaria și România și că, de drepturile compensatorii acordate persoanelor persecutate din motive de persecuție etnică, de către regimurile respective, se bucură și copii născuți în timpul strămutării părinților săi, din localitatea de domiciliu, în altă localitate.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare, recurenta a susținut că instanța de fond în mod greșit a reținut că reclamantul este beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 189/2000, întrucât acesta s-a născut în anul 1944, iar legea nu precizează expres că, din categoria persoanelor care au fost obligate să își schimbe domiciliul în altă localitate, ca urmare a schimbului de populație din Bulgaria, în România, face parte și persoana care s-a născut ulterior strămutării părinților săi.

Din analiza înscrisurilor din dosar, a motivelor de recurs invocate de recurentă, precum și a soluției instanței de fond, în raport și cu dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:

Potrivit certificatului de naștere, intimatul s-a născut la data de 11 octombrie 1944, în localitatea Congaz, raionul Tulcea.

Din situația de avere imobilă rurală, rezultă că G.L., tatăl intimatului-reclamant a deținut, în județul Durostor, proprietăți rurale constând în 10 ha teren arabil evaluat la un preț de 12.000 lei/ha.

Potrivit art. (1) lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate sau a făcut obiectul unui schimb de populație.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați sau care au făcut obiectul unui schimb de populație, al căror statut l-au dobândit.

Cum, în cauză, s-a făcut dovada și este de necontestat faptul că intimatul-reclamant s-a născut în perioada strămutării părinților săi, în mod corect a reținut instanța de fond că acesta are calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, împărtășind situația părinților strămutați, suportând consecințele morale și materiale ale strămutării care, implicit, s-au răsfrânt și asupra sa.

Pentru considerentele precizate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 155/CA din 20 februarie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2006.