Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 3311/2006 AI generated

Compensatory rights for ethnic persecution victims: eligibility of persons displaced as Hungarian minority under Law 189/2000

Case Number Decizia nr. 3311/2006
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the County Pension House as unfounded, thereby upholding the lower court’s ruling that granted the claimant the status of a beneficiary under emergency legislation for victims of ethnic persecution. The dispute centered on whether the claimant, a Romanian citizen who was forced to flee to Hungary in 1941 due to state policies targeting minority nationalities, qualified for financial compensation; the pension authority argued the persecution applied only to Jewish and Roma populations, excluding the claimant's ethnicity. The court rejected this distinction, relying on the text of Law No. 189/2000 (and its predecessor, Government Emergency Ordinance No. 105/1999), which defines ethnic persecution broadly to include anyone expelled, displaced, or forced into refugee status for ethnic reasons during the period from September 6, 1940, to March 6, 1945, without differentiating between specific ethnic groups. Consequently, the initial court decision requiring the pension authority to issue a new decision confirming the claimant’s beneficiary status and pay monetary rights retroactively to October 13, 2005, remains in force.

Legislator headnote

AI generated

art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 3041 C. proc. civ; Compensatory rights for ethnic persecution victims: eligibility of persons displaced as Hungarian minority under Law 189/2000: În motivare a arătat că reclamantul J.A. nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, plecarea acestuia dintr-o localitate, respectiv comuna Apata, județul Brașov, în Ungaria, fiind vorba, de fapt, despre persecuții pe motive etnice, ca politică de stat, exercitate de către regimurile instaurate în România, respectiv dictatura lui Carol al II-lea și Antonescu, ale căror decizii politice au determinat persecuțiile pe motive etnice ale populației evreiești și rrome, ci nu a persoanelor de naționalitate maghiară.

Keywords

AI generated
compensation for ethnic persecution refugee rights rights of minorities victim rights pension rights nationality
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 45/F din 23 februarie 2006, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului J.A., a anulat hotărârea nr. 4474 din 9 decembrie 2005, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre prin care să-i constate reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 martie 1941 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor bănești cuvenite începând cu data de 13 octombrie 2005.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că reclamantul a făcut dovada că s-a născut în comuna Apața, unde a locuit cu părinții săi, până în primăvara anului 1941, când au fost nevoiți să părăsească domiciliul din motive de persecuție etnică și să se refugieze pe teritoriul Ungariei, în localitatea Aita Mare și că, este îndreptățit să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Brașov, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În motivare a arătat că reclamantul J.A. nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, plecarea acestuia dintr-o localitate, respectiv comuna Apata, județul Brașov, în Ungaria, fiind vorba, de fapt, despre persecuții pe motive etnice, ca politică de stat, exercitate de către regimurile instaurate în România, respectiv dictatura lui Carol al II-lea și Antonescu, ale căror decizii politice au determinat persecuțiile pe motive etnice ale populației evreiești și rrome, ci nu a persoanelor de naționalitate maghiară.

Analizând motivele de recurs, soluția instanței de fond, în raport cu dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat și urmează să fie respins pentru următoarele considerente:

Din declarațiile autentificate ale martorilor B.O. și B.I., rezultă că aceștia cunosc că recurentul, împreună cu familia acesta, a locuit până în primăvara anului 1941, în localitatea Apata și că din cauza persecuțiilor etnice manifestate asupra naționalităților minoritare a maghiarilor, de către autoritățile române, au fost nevoiți să se refugieze pe teritoriul Ungariei, la Aita Mare, apoi s-au stabilit în Miclosoara, unde tatăl recurentului avea loc de muncă, urmând ca ulterior, la sfârșitul anului 1945, să se reîntoarcă în Apata.

Potrivit art. (1) lit. c) din O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice.

Pentru considerentele precizate, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică și, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 45/F din 23 februarie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2006.