Recognition of refugee status under Law No. 189/2000 for individuals fleeing Bessarabia in 1943 despite family employment under the occupying regime
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appellant’s appeal, quashed the lower court’s judgment, and ruled in favor of the claimant by annulling the pension authority’s decision to reject his claim and ordering the agency to grant him beneficiary status under Law No. 189/2000 for the period from September 15, 1943, to March 6, 1945, with effect from June 1, 2005, plus an award of 200 RON in legal costs. The dispute concerned an administrative challenge to the refusal to recognize the claimant as a refugee entitled to specific rights for fleeing ethnic persecution during the wartime occupation of Bessarabia (September 1940 – March 1945); material facts established through witness testimony and a prior favorable decision for the claimant’s sibling confirmed that he and his family fled from Bessarabia in September 1943, despite the counter-argument that his father was a state official in the occupied territory. The decisive legal basis was the interpretation of Law No. 189/2000 and Government Ordinance No. 127/2002, which mandate the repair of damages for persons subjected to ethnic persecution by the regimes established in that period who fled occupied territory, applying the principle of equal treatment for identical situations to overcome the initial finding of inequity.
Legislator headnote
AI generatedLegea nr. 189/2000; Recognition of refugee status under Law No. 189/2000 for individuals fleeing Bessarabia in 1943 despite family employment under the occupying regime: 189/2000 for the period from September 15, 1943, to March 6, 1945, with effect from June 1, 2005, plus an award of 200 RON in legal costs. The dispute concerned an administrative challenge to the refusal to recognize the claimant as a refugee entitled to specific rights for fleeing ethnic persecution during the wartime occupation of Bessarabia (September 1940 – March 1945); material facts established through witness testimony and a prior favorable decision for the claimant’s sibling confirmed that he and his family fled from Bessarabia in September 1943, despite the counter-argument that his father was a state official in the occupied territory. The decisive legal basis was the interpretation of Law No. 189/2000 and Government Ordinance No. 127/2002, which mandate the repair of damages for persons subjected to ethnic persecution by the regimes established in that period who fled occupied territory, applying the principle of equal treatment for identical situations to overcome the initial finding of inequity.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedSubstantive legal basis cited in the dispositive to order the pension authority to grant the claimant beneficiary status and rights for the specified period.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul G.E. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Neamț, solicitând instanței ca, în contradictoriu cu aceasta și pe cale contenciosului administrativ, să dispună anularea hotărârii nr. 10848 din 8 iulie 2005, emisă de pârâtă, prin care i-a fost respinsă cererea pentru acordarea drepturilor conferite prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în septembrie 1943, împreună cu familia, s-a refugiat din Basarabia, în România și că în mod greșit pârâta nu i-a acordat drepturile ce i se cuvin în temeiul legii.
Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 164 din 5 decembrie 2005, a respins acțiunea formulată de reclamant, reținând că plecarea acestuia și a familiei sale din localitatea Reni (sudul Basarabiei), a avut alte motivații, decât persecuția de natură etnică a statului pe teritoriul căruia s-a aflat în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, tatăl reclamantului fiind chiar funcționar al regimului care își exercită autoritatea în perioada invocată, asupra teritoriului unde locuia acesta și familia sa.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul G.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul a arătat, în esență, că instanța nu a avut în vedere susținerile contradictorii ale pârâtei care precizează la un moment dat că reclamantul a plecat de pe un teritoriu românesc (Reni), pentru ca ulterior, în hotărârea atacată să facă mențiunea că acesta a fost evacuat de pe teritoriul Basarabiei, în 1943.
A mai arătat că într-o situație similară s-a aflat și fratele său, cu privire la care Casa Județeană de Pensii Galați a reținut, însă, că se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000.
Recursul este fondat.
Legea nr. 189/2000 acordă anumite drepturi, numai persoanelor care au fost persecutate etnic de regimurile instaurate în România, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și care și-au părăsit domiciliul, refugiindu-se de pe teritoriul ocupat, pe un teritoriu unde să nu mai fie persecutate din același motiv, cu condiția dovedirii acestei situații, cu actele prevăzute de Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002.
În speță, din probele administrate, respectiv declarațiile martorilor N.N. și C.V., rezultă că recurentul-reclamant s-a refugiat în luna septembrie 1943, din Basarabia, în România, împreună cu familia sa, tatăl acestuia fiind în acea perioadă, salariat la Administrația Bunurilor Statului Reni – Basarabia.
De altfel, fratele reclamantului, G.C., născut la 1 octombrie 1934, s-a refugiat în aceeași perioadă, iar Casa Județeană de Pensii Galați i-a admis cererea de stabilire a calității de refugiat și i-a acordat drepturile prevăzute de acest act normativ, pe perioada 15 septembrie 1943 - 6 martie 1945.
Așa fiind, respingerea de către pârâtă a cererii formulată de reclamant constituie un motiv de inechitate, astfel că, urmărindu-se finalitatea acestei reglementări, avută în vedere de legiuitor, respectiv repararea prejudiciilor suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, precum și aplicarea aceluiași tratament, pentru identitate de situații, recursul urmează a fi admis, a se casa sentința atacată și a se admite în fond acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de G.E. împotriva sentinței civile nr. 164 din 5 decembrie 2005 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și pe fond, admite acțiunea reclamantului G.E.
Anulează hotărârea nr. 10848 din 8 iulie 2005 a Casei Județene de Pensii Neamț.
Obligă Casa Județeană de Pensii Neamț să emită o nouă hotărâre, prin care să stabilească calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15 septembrie 1943 - 6 martie 1945, începând cu 1 iunie 2005.
Obligă intimata Casa Județeană de Pensii Neamț, la plata sumei de 200 RON, către reclamantul G.E., cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2006.