Recognition of anti-communist resistance fighter status: irrelevance of statutory forfeiture term interruption

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 25 aprilie 2005, reclamantul F.O. a solicitat anularea deciziei emisă de pârâtul Ministerul Justiției - Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, repunerea sa în termenul de formulare a cererii pentru acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă și obligarea pârâtului să-i recunoască această calitate, în conformitate cu dispozițiile art. 3 lit. f) și g) din O.U.G. nr. 214/1999, cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin decizia din 13 decembrie 2000, autoritatea pârâtă i-a acordat calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, în baza art. 1, art. 2 lit. c) și art. 6 din O.U.G. nr. 214/1999, motivat pe faptul că a fost condamnat pentru o infracțiune săvârșită din motive politice. Reclamantul a învederat că, ulterior modificării și completării acestui act normativ prin introducerea unor noi categorii de beneficiari ai calității de luptător în rezistența anticomunistă, a formulat o nouă cerere de recunoaștere a drepturilor sale pentru exmatricularea și retrogradarea sa din motive politice, dar pârâtul a respins nelegal cererea sa ca tardivă.

Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea, prin sentința nr. 100 din 18 octombrie 2005, reținând că este legală decizia de respingere a cererii reclamantului, ca tardivă, dat fiind că a fost formulată la 12 martie 2004, după împlinirea termenului limită de 31 decembrie 2003, prevăzut în art. 5 din Legea nr. 670/2002, de aprobare a O.G. nr. 64/2002, pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 214/1999.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală și netemeinică.

Recurentul a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere că, în termenul legal, respectiv în luna iunie 2003, s-a adresat Direcției pentru Dialog, Familie și Solidaritate Socială Vrancea, pentru recunoașterea calității sale de beneficiar al prevederilor art. 3 lit. f) și g) din O.U.G. nr. 214/1999, cu modificările și completările ulterioare.

Împrejurarea că această autoritate publică nu era competentă să soluționeze noua sa cerere și că i-a comunicat răspunsul cu mare întârziere, în luna ianuarie 2004, a fost considerată de recurent ca fiind determinantă în cauză, în sensul că a întrerupt cursul prescripției dreptului la acțiune, conform art. 16 lit. b) din Decretul nr. 167/1958, ceea ce nu s-a examinat de către instanța de fond.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 214/1999, cu modificările și completările ulterioare, persoana condamnată sau supusă unei măsuri administrative abuzive, avea posibilitatea să formuleze cererea de acordare a calității de luptător în rezistența anticomunistă până cel târziu la 31 decembrie 2003.

Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că recurentul a formulat cererea sa la 12 martie 2004, cu depășirea termenului reglementat imperativ în dispozițiile legale sus menționate, astfel încât instanța de fond a constatat corect legalitatea deciziei de respingere a cererii ca tardivă.

Recurentul a invocat neîntemeiat prevederile Decretului nr. 167/1958, întrucât termenul stabilit până cel târziu la 31 decembrie 2003, este un termen de decădere, nefiind susceptibil de întrerupere sau de suspendare, astfel încât sunt lipsite de relevanță împrejurările considerate de recurent ca producând asemenea efecte juridice pentru dreptul său la acțiune.

Recurentul a solicitat prin memoriul depus la acest termen, să fie aplicate dispozițiile Legii nr. 173/2006, pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 214/1999.

Cererea recurentului este neîntemeiată, întrucât acest act normativ a intrat în vigoare după data emiterii actului administrativ contestat și după data soluționării cauzei în primă instanță.

Cererea este neîntemeiată și față de dispozițiile art. 2 din Legea nr. 173/2006, prin care se acordă un termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii, termen în care persoanele condamnate sau supuse unei măsuri administrative abuzive pot depune cerere pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a confirmat că în baza prevederilor legale menționate anterior, recurentul a formulat cererea înregistrată sub nr. 68583 din 25 iulie 2006, astfel încât urmează să fie emisă o nouă decizie la solicitarea sa de recunoaștere a calității de luptător în rezistența anticomunistă, în conformitate cu dispozițiile art. 3 lit. f) și g) din O.U.G. nr. 214/1999, cu modificările și completările ulterioare.

În consecință, nefiind motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de F.O. împotriva sentinței nr. 100 din 18 octombrie 2005 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2006.