School inspectorate's appeal rejected; disciplinary body's voiding of director's dismissal affirmed, costs awarded.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 2 august 2005, Inspectoratul Școlar Județean Sibiu a chemat în judecată Ministerul Educației și Cercetării, solicitând anularea hotărârii nr. 15 din 1 iulie 2005 a Colegiului Central de Disciplină, prin care s-a constatat nulitatea absolută a dispoziției nr. 42 din 22 aprilie 2005, prin care reclamantul dispusese destituirea intimatului N.V. din funcția de director al Școlii cu clasele I-VIII Avrig.

Reclamantul a criticat decizia intimatului-pârât, întrucât s-a întemeiat pe prevederile Codului muncii, și nu pe dispozițiile Legii speciale nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.

Referitor la temeinicia sancțiunii disciplinare aplicate, reclamantul a învederat că au fost respectate dispozițiile legale de cercetare a abaterilor și de sancționare, avându-se în vedere că în calitate de director, N.V. a încălcat normele în vigoare privind prestarea muncii la catedră și plata orelor.

Prin sentința civilă nr. 4 din 6 ianuarie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ, a respins excepțiile privind inadmisibilitatea acțiunii și lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Educației și Cercetării și a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că dispoziția atacată este nulă, întrucât nu a fost efectuată cercetarea disciplinară, iar actul nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările intimatului.

Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamantul Inspectoratul Școlar Județean Sibiu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamantul a arătat că în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, Ministerul Educației și Cercetării nefiind implicat în emiterea actului juridic dedus judecății, respectiv dispoziția nr. 42/2005.

Referitor la soluția adoptată de Colegiul Central de Disciplină, reclamantul a precizat că acest organism a nesocotit dispozițiile art. 119-120 din Legea nr. 128/1997, precum și art. 264 alin. (2) C. muncii, neluând în considerare faptul că dispoziția contestată de N.V. a fost emisă cu respectarea prevederilor privind cercetarea prealabilă și sancționarea disciplinară a cadrelor didactice.

Examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel, instanța de fond a procedat corect, cât timp actul ce formează obiectul litigiului nu este dispoziția nr. 42/2005, emisă de reclamant, ci hotărârea nr. 15/2005 a Colegiului Central de Disciplină, ca act administrativ jurisdicțional, ceea ce atrage calitatea de parte în proces a Ministerului Educației și Cercetării, ca reprezentant legal al organului emitent.

Cu privire la temeinicia actului administrativ contestat, Curtea reține că instanța de fond corect a constatat că dispoziția nu a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la cercetarea prealabilă a abaterilor disciplinare și la conținutul deciziei de sancționare.

Susținerea reclamantei, privind greșita trimitere la prevederile de drept comun din Codul muncii, cât timp există legea specială, respectiv Statutul personalului didactic, nu poate fi primită.

Atât Legea nr. 128/1997, în art. 146, cât și Codul muncii, în art. 295, prevăd că dispozițiile acestui cod se aplică cu titlu de drept comun, și acelor raporturi juridice de muncă pentru care există reglementări speciale care nu sunt complete și în măsura în care aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor respective.

În consecință, în mod întemeiat prin actul jurisdicțional-administrativ atacat s-a reținut că decizia de sancționare disciplinară nu îndeplinește condițiile de formă și de fond, reglementate de art. 267 și 268 din Codul muncii.

Pe de altă parte, instanța de fond s-a pronunțat asupra temeiniciei acțiunii de anulare, fără a cerceta dacă reclamantul avea calitatea de a contesta hotărârea emisă de Colegiul Central de Disciplină, în condițiile în care art. 122 alin. (5) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, prevede doar că este garantat dreptul persoanei sancționate de a se adresa instanței de judecată.

Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Inspectoratul Școlar Județean Sibiu împotriva sentinței civile nr. 4 din 6 ianuarie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Obligă recurentul la 1170 RON cheltuieli de judecată către intimatul N.V.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2006.