Eligibility of children born during parental ethnic displacement under Law 189/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the local pension authority, thereby upholding the appellate court’s decision that granted the claimant’s status as a beneficiary of Law No. 189/2000. The dispute concerned an administrative challenge by a claimant born in 1943 in Transylvania against a pension authority’s refusal to recognize her as a person subject to ethnic persecution; the key material fact was that her parents had been forced to leave their domicile in Cluj County in 1940 due to ethnic persecution and gave birth to the claimant in Hunedoara County during that period of displacement. Relying on Article 1(lit. c) of Government Emergency Ordinance No. 105/1999 (approved by Law No. 189/2000) and the assimilation of refugees to displaced persons via Government Decision No. 127/2002, the court held that children born during the parents’ period of forced displacement or refuge suffered the same deprivation and thus entitled to the benefits conferred by the normative act, as there was no legal rationale to exclude them.
Legislator headnote
AI generatedart. 306 alin. (2) C. proc. civ; Eligibility of children born during parental ethnic displacement under Law 189/2000: Invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că reclamanta nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, deoarece la momentul strămutării părinților săi, aceasta nu era născută și, ca urmare, nu avea domiciliu de unde să fi fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, din motive etnice.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 29 ianuarie 2003, reclamanta B.M.D. a solicitat anularea hotărârii nr. 4053 din 7 ianuarie 2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a născut în perioada când părinții săi erau strămutați, dobândind același statut cu al acestora și, în consecință, beneficiază de prevederile actului normativ invocat.
Curtea de Apel Oradea, prin sentința civilă nr. 99/CA/2003 – P din 24 februarie 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea atacată și a obligat autoritatea pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că reclamanta nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, deoarece la momentul strămutării părinților săi, aceasta nu era născută și, ca urmare, nu avea domiciliu de unde să fi fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, din motive etnice.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin H.G. nr. 127/2002 au fost asimilate persoanelor strămutate și cele refugiate.
Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română. Copiii acestor persoane, născuți în perioada de refugiu sau strămutare, au suferit aceleași privațiuni ca și părinții lor și nu există nici o rațiune ca acestor copii să nu li se acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999.
Cum reclamanta s-a născut la 26 februarie 1943, în Deva, județul Hunedoara, după refugiul părinților săi din localitatea Dej, județul Cluj, în anul 1940, instanța de fond a apreciat în mod corect că acesteia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000.
În consecință, pentru considerentele de mai sus, recursul urmează a fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de casare de ordine publică a sentinței, conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 99/CA/2003 – P din 24 februarie 2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 16 septembrie 2003.