Unconstitutionality challenge to entry ban provision inadmissible in custody extension proceeding due to lack of nexus
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the appeal, upholding the Court of Appeal's rejection of the defendant's unconstitutionality exception and confirming the first-instance decision that extended the public custody period by five months for the foreign national. The case involved a request by the Authority for Foreigners to prolong custody pursuant to Article 93(5) of Government Emergency Ordinance No. 94/2002, during which the defendant challenged Article 102(3) of O.G. No. 194/2002 as unconstitutional. The Court ruled the exception was inadmissible because the challenged provision, which governs entry bans rather than custody extension, lacked the requisite nexus to the resolution of the current dispute under Article 29(1) of Law No. 47/1992, distinguishing it from the admissibility standards for illegality objections under Law No. 554/2004.
Legislator headnote
AI generatedart. 102 alin. (3) din O.U.G. nr. 194/2002, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 93 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2002, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, art. 312 C. proc. civ; Unconstitutionality challenge to entry ban provision inadmissible in custody extension proceeding due to lack of nexus: The case involved a request by the Authority for Foreigners to prolong custody pursuant to Article 93(5) of Government Emergency Ordinance No. 94/2002, during which the defendant challenged Article 102(3) of O.G. No. 194/2002 as unconstitutional. The Court ruled the exception was inadmissible because the challenged provision, which governs entry bans rather than custody extension, lacked the requisite nexus to the resolution of the current dispute under Article 29(1) of Law No. 47/1992, distinguishing it from the admissibility standards for illegality objections under Law No. 554/2004.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the operative part for the dismissal of the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, sub dosar nr. 4041/2/2006, reclamanta Autoritatea pentru Străini a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.H., prelungirea duratei de luare în custodie publică a acestuia pe o perioadă de 5 luni.
La termenul de judecată din 17 aprilie 2006, pârâtul a invocat, verbal, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 102 alin. (3) din O.U.G. nr. 194/2002.
Prin sentința civilă nr. 896 din 17 aprilie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de neconstituționalitate invocată ca inadmisibilă, soluționând și fondul cauzei, prin admiterea acțiunii formulată de Autoritatea pentru Străini.
Împotriva soluției de respingere a excepției de neconstituționalitate a declarat recurs, în termen legal, pârâtul M.H.
În motivarea recursului, recurentul-pârât a arătat, în esență, că în mod greșit a respins instanța de fond cererea de sesizare a Curții Constituționale. În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurentul-pârât face referiri la excepția de nelegalitate a deciziei de returnare, precum și a celei de interdicție de intrare în România, acte administrative de care depinde soluționarea cauzei, aceste excepții fiind admisibile în condițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Mai arată recurentul-pârât, că excepția de neconstituționalitate a unei dispoziții legale care a stat la baza instituirii interdicției de intrare în țară este și ea admisibilă, având legătură cu soluționarea cauzei.
Recursul este nefondat.
Analizând actele dosarului, Curtea reține că obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Autoritatea pentru Străini îl constituie prelungirea duratei de luare în custodie publică a pârâtului pe o perioadă de 5 luni. Temeiul de drept al acestei cereri este art. 93 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2002 privind regimul străinilor în România.
Raționamentul juridic făcut de recurentul-pârât pe baza analogiei dintre excepția de nelegalitate și excepția de neconstituționalitate nu poate fi primit, cele două noțiuni având regim juridic și reglementări diferite.
Conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 o condiție de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate este aceea ca dispoziția din lege sau dintr-o ordonanță asupra căreia s-a invocat excepția, să aibă legătură cu soluționarea cauzei. În speță, art. 102 alin. (3) din O.U.G. nr. 194/2002 vorbește despre luarea măsurii interdicției de a intra în țară, aspect ce nu face obiectul prezentei cauze.
În aceste condiții, în mod legal și temeinic Curtea de Apel București a constatat că textul legal privitor la care s-a invocat excepția de neconstituționalitate, nu are incidență în soluționarea cauzei, respingând cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.H. împotriva sentinței civile nr. 896 din 17 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2006.