Material error correction and statutory limitation of benefit period under Law 309/2002
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court admitted the appeal filed by the defendant pension agency, modifying the appellate decision to correct the end date of the statutory benefit period to February 28, 1961, instead of December 7, 1961, thereby confirming the claimant's status as a beneficiary under Law No. 309/2002 only within the legally prescribed temporal limits. The dispute concerned a request to rectify a material error in the operative part of a final appellate judgment that had previously recognized the claimant’s right to special benefits for service rendered during a specific historical period, where the lower courts had initially set incorrect start and end dates. The Supreme Court held that the dates must strictly adhere to the statutory framework established by Article 1 of the Methodological Norms approved by Government Decision No. 1114/2002, which limits the eligible period for benefits under Law No. 309/2002 to January 14, 1950, through February 28, 1961, and therefore ruled that the original end date exceeded the legal scope.
Legislator headnote
AI generatedMaterial error correction and statutory limitation of benefit period under Law 309/2002: Analizând motivele de recurs, prin raportare la actele dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că cererii reclamantului îi sunt aplicabile dispozițiile art. 1 din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 309/2002, aprobate prin H.G. nr. 1114/2002, care stabilesc faptul că perioada pentru care se pot acorda drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002 este cuprinsă între 14 ianuarie 1950 - 28 februarie 1961.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința nr. 181 din 9 iunie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul P.D., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Harghita și a anulat hotărârea nr. 3427 din 15 martie 2003, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să emită o nouă hotărâre, prin care să îi recunoască acestuia, calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002, pentru perioada 27 mai 1960 - 7 decembrie 1961 și să îi acorde drepturile prevăzute de această lege, începând cu data de 30 octombrie 2002.
Prin decizia nr. 2394 din 11 aprilie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat perimat recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Harghita, împotriva sentinței nr. 181 din 9 iunie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureș, reclamantul P.D. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței nr. 181 din 9 iunie 2003, în sensul de a se stabili că începutul perioadei pentru care s-au acordat drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, este 27 ianuarie 1960, conform datelor din livretul militar, și nu 27 mai 1960, cum greșit s-a indicat în dispozitivul sentinței menționate.
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin încheierea Camerei de Consiliu din 24 martie 2006 a admis cererea de îndreptare a erorii materiale, formulată de reclamantul P.D., rectificând alin. (2) al dispozitivului, în sensul că a stabilit perioadei pentru care se acordă drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, începând cu 27 ianuarie 1961, până la 7 decembrie 1961.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Harghita, solicitând modificarea în parte a acesteia, în sensul de a se stabili că sfârșitul perioadei de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, este data de 28 februarie 1961, instanța de fond în mod greșit stabilind data de 7 decembrie 1961, dată care excede cadrului legal.
În motivarea recursului s-a arătat că în conformitate cu dispozițiile H.G. nr. 1114/2002 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 309/2002, perioada pentru care se pot acorda drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002 este cuprinsă între 14 ianuarie 1950 - 28 februarie 1961.
Recursul este fondat.
Analizând motivele de recurs, prin raportare la actele dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că cererii reclamantului îi sunt aplicabile dispozițiile art. 1 din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 309/2002, aprobate prin H.G. nr. 1114/2002, care stabilesc faptul că perioada pentru care se pot acorda drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002 este cuprinsă între 14 ianuarie 1950 - 28 februarie 1961.
În aceste condiții, este evident că data de 7 decembrie 1961, stabilită de instanța de fond ca fiind sfârșitul perioadei pentru care reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, excede cadrului legal, instanța acordând mai mult decât prevede legea.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 și 314 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica încheierea atacată, numai în ceea ce privește sfârșitul perioadei pentru care se acordă drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pe care o stabilește ca fiind 28 februarie 1961, în loc de 7 decembrie 1961.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Harghita, împotriva încheierii din 24 martie 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.
Modifică încheierea atacată, numai în ceea ce privește sfârșitul perioadei pentru care se acordă drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pe care o stabilește ca fiind 28 februarie 1961, în loc de 7 decembrie 1961.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2006.