Material error correction procedure vs. challenge to merits: res judicata bar and Art. 281 Civil Procedure Code limits on reviewing finalized litigation costs and intervention validity

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 320 din 11 iulie 2002, Curtea de Apel Cluj a respins acțiunea reclamantului Ș.I., prin care solicita, în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor, anularea Ordinului nr. 294/2001, emis de pârât, a admis cererea de intervenție formulată de Prefectura Sălaj și a obligat reclamantul, la plata cheltuielilor de judecată către intervenientă, în sumă de 2.408.400 lei.

Prin decizia nr. 2562/2003, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, a respins recursul formulat de Ș.I., împotriva sentinței mai sus-menționate.

La data de 1 martie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a luat în examinare, în camera de consiliu, sesizarea din oficiu privind îndreptarea erorii materiale strecurată în considerentele sentinței civile nr. 320 din 11 iulie 2002, penultimul alineat, în sensul că în mod greșit s-a trecut „în temeiul art. 49 și urm. C. proc. civ. fiind întemeiată cererea de chemare în garanție, aceasta a fost admisă”, corect fiind „în temeiul art. 49 și urm. C. proc. civ., fiind întemeiată cererea de intervenție…”.

În urma verificărilor efectuate în actele dosarului, raportat la susținerile părților, prin încheierea de la 1 martie 2006, Curtea de Apel Cluj a îndreptat din oficiu eroarea materială strecurată în considerentele sentinței civile nr. 320 din 11 iulie 2002, în ultimul alineat trecându-se „în temeiul art. 49 și urm. C. proc. civ. fiind întemeiată cererea de intervenție, aceasta a fost admisă” în loc de „în temeiul art. 49 și urm. C. proc. civ. fiind întemeiată cererea de chemare în garanție, aceasta a fost admisă”.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, reclamantul Ș.I.

În esență, recurentul critică încheierea atacată, pentru motivul că dispozițiile acesteia sunt contradictorii, iar îndreptarea erorii materiale nu s-a efectuat din oficiu, cum se afirmă în alin. (1) al încheierii recurate.

În continuare, recurentul-reclamant invocă anumite motive de recurs, care fac referire la modul de soluționare a fondului cauzei privitor la stabilirea cheltuielilor de judecată și la admiterea cererii de intervenție formulată de Prefectura Sălaj.

Recursul este nefondat.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că motivele de recurs invocate de recurentul-reclamant sunt nefondate, după cum urmează:

Încheierea atacată nu cuprinde aprecieri contradictorii, astfel cum susține recurentul-reclamant. Astfel, alin. (2), ultima parte din considerentele încheierii atacate, instanța de fond a continuat în mod firesc și corect dezvoltarea argumentului pentru care se impune îndreptarea erorii materiale, arătând că atât în încheierea de amânare a pronunțării sentinței din 4 iulie 2002, cât și în dispozitivul sentinței s-a reținut corect, că s-a admis cererea de intervenție, și nu cererea de chemare în garanție, cum greșit s-a reținut în considerentele sentinței, ultimul alineat.

Într-adevăr, în toate lucrările dosarului, reflectate în susținerile scrise și verbale ale părților, consemnate în încheierile de ședință, se face vorbire despre cererea de intervenție a Prefecturii Sălaj, întemeiată pe dispozițiile art. 49 C. proc. civ., și nu de cererea de chemare în garanție, cum greșit s-a reținut în considerentele sentinței nr. 320/2002. În aceste condiții, soluția de îndreptare a erorii materiale este legală, încadrându-se în dispozițiile art. 281 C. proc. civ.

Privitor la motivul de recurs, care se referă la cheltuielile de judecată la care reclamantul Ș.I. a fost obligat față de intervenienta Prefectura Sălaj, Înalta Curte constată că acest aspect a fost soluționat irevocabil, prin decizia nr. 2562/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respingându-se recursul formulat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 320/2002, inclusiv în ceea ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea, prin încheierea de la 11 martie 2005 a Curții de Apel Cluj a fost respinsă irevocabil și cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței nr. 320/2002, formulată de reclamant, în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată.

În sfârșit, susținerea recurentului că în mod nelegal instanța de fond a admis cererea de intervenție a Prefecturii Sălaj, nu mai poate fi analizată în această etapă procesuală, atâta vreme cât fondul cauzei a fost soluționat prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

Pentru considerentele mai sus-menționate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ș.I., împotriva încheierii din 1 martie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2006.